Cea mai buna dovada ca Basescu are mana buna la premieri e ca Tariceanu a rezistat patru ani, in ciuda multelor sale incercari de a-l da jos. Daca n-ar fi fost criza, el l-ar fi uns fara sa ezite pe draga Stolo, cu lacrimi de fericire de aceasta data, pentru a repara o nedreptate a destinului. Inchipuiti-va numai ce spectacol magnific, intr-o superproductie care ar avea toate ingredientele care ii plac aparent sentimentalului presedinte. Chiar si in ipoteza ca PD-L n-ar castiga alegerile. Libertatea de miscare a lui Basescu ca nominalizant al viitorului premier e oricum stramtorata de alegerile prezidentiale de anul viitor. A mai venit si criza, sa-i incurce socotelile mai tare. Acum, indiferent cine castiga alegerile, proaspatul sofer de Logan nu poate trimite la Palatul Victoria pe cine ii dicteaza lui inspiratia, dupa o consultare, doar de ochii lumii, cu partidele.
La ultima lui conferinta de presa ca senator, Ion Iliescu i-a facut cadou lui Geoana posibilitatea de a-l tine in sah etern pe Basescu, in clipa in care i-a contestat capacitatea de a intelege cum e cu criza si cu ce se combate ea. Cu acuzatia asta ii poti provoca insomnii unui economist, dar nu lui Traian Basescu. Presedintele l-a psihanalizat, de la Targoviste, pe Iliescu si a decretat ca „are si dansul refularile dansului“. Lumea s-a prins ca e ceva de rau, dar termenul propriu in acest caz ar fi fost cel de „defulari“, nu de „refulari“, fiindca nu cred ca Basescu i-a facut o aluzie predecesorului sau la procesul Ceausestilor. Cu toate ca a parat rapid si cu eschiva, faptul ca el i-a raspuns lui Iliescu de pe terenul lui Freud, nu de pe cel al lui Greenspan, ca jucator amator, dar orisicat, e un indiciu ca el poate fi zgandarit in continuare pe aceasta tema si silit sa reactioneze cu o eventuala stangacie. Ma indoiesc insa ca Geoana va sti sa exploateze in folosul lui aceasta mutare de a
