Companiile care se ocupa cu productia de drapele inregistreaza marje de profit de pana la 15%, in timp ce afacerile lor depasesc un milion de euro. Pe langa drapele, realizarea de fanioane si steguletele atrage tot mai multi clienti institutii ale statului, ambasade, dar si persoane fizice din tara si de peste hotare, care cumpara aceste produse pentru evenimente sportive sau zile nationale.
Constantin Rotaru este fondatorul companiei producatoare de drapele Rotarexim, infiintata in anul 1990. El a decis sa-si deschida aceasta afacere datorita unei implicatii afective puternice: "Atat din educatie, cat si din cunostintele despre importanta drapelului, stiam ca orice atentat la intregritatea simbolului national este un atac la independenta tarii. Acest lucru a facut ca, in cea mai grea perioada a tricolorului romanesc, eu sa incep sa-l fabric", a explicat el.
Investitia initiala a constat in dotarea unui spatiu cu materialele necesare pentru productie si a unor masini, precum si implementarea unor tehnici de serigrafiere, de imprimare digitala si de calcul.
El nu avea experienta in confectionarea drapelelor cand s-a hotarat sa inceapa o astfel de afacere. "Nu a fost nevoie de experienta, ci de o vointa extraordinara de a realiza un produs pe care sa-l poti impune pe piata", a declarat el.
Pentru ca la inceput afacerea nu aducea profit, antreprenorul a inlocuit activitatea de realizare a drapelelor cu productia altor bunuri.
Conform antreprenorului, anii 1990, 1991 si 1992 au reprezentat o perioada nefasta pentru valorificarea steagului national.
"Abia dupa 2000 a urmat o perioada in care tricolorul a inceput sa fie cat de cat apreciat, insa nu la marimea importantei pe care o reprezinta un simbol national pentru tara sa", a adaugat el.
Constantin Rotaru sustine ca afacerea a supravietuit datorita cererii venite din partea
