„Aşa, din ce în ce mai dezvoltată cum e, televiziunea din România e tot mai specialistă în ceaţă“.
Ca la fiecare tur de scrutin, televiziunile au început să-şi promoveze ziua de alegeri cu promouri şi comunicate de presă în care se anunţă „performanţele jurnalistice“ şi „desfăşurarea de forţe“ din 30 noiembrie.
Prima TV a fost, măcar o dată, prima, anunţând acum vreo zece zile un jurnal special, la ora 15.00.
Suspans. Ce spectacol, ce holograme vom vedea? Întâi, deschiderea secţiilor. Reporterii mai bâlbâiţi sau sâsâiţi din tura de dimineaţă vor relata că bătrânii votează devreme şi că la Cucuieţi s-a pierdut o ştampilă. O vedetă rebegită detaşată la Biroul Electoral Central ne va spune că s-a deschis, preşedintele BEC a venit, s-au tipărit X buletine de vot. Un analist de mărimea a doua (cei buni sunt păstraţi, ca şi reporterii care pot spune litera s, pentru prime-time) ne va povesti prin barbă că suntem nişte viermi dacă nu votăm.
Buletinul meteo se va încheia obligatoriu cu o formulă de genul: „E o zi însorită, bună pentru vot“ (dacă va fi soare). E bună şi ca să te sui în maşină şi să dai o fugă la munte, probabil că nu e gheaţă şi fraierii se vor înghesui la urne, nu pe DN 1.
La ora 11.00, BEC va da întâile estimări ale prezenţei. Primul politician a votat deja, e cel din 2004, 2000, 1996 şi 1992. El va spune că a votat pentru oameni, iar noi vom deduce că a votat pentru el însuşi. Urmează al doilea, al treilea, al cincilea, care au votat şi ei cu ei, cu noi, cu voi, cu toată lumea, pentru toată lumea.
Pe la ora 13.00 apar primele exclusivităţi palpitante: o criză de hipoglicemie la Cuca Măcăii, un preşedinte de secţie beat la Tichileşti. La 14.00, ONG-urile încep să sesizeze neregulile la vot, la Porumbeşti au sosit buletine imprimate din greşeală pe pănuşi de păpuşoi şi la Cotonog
