Cele mai cunoscute voci nu sunt numai la radio sau în televiziune. Angajatele CFR la megafonul anunţurilor din Gara de Nord s-au obişnuit cu faptul că glasul le-a făcut vedete. Sursa: Vlad Stănescu

Mai aglomerată ca niciodată, plină de călători care pleacă la drum cu trenul, Gara de Nord zbârnâie sub roţile valizelor târâte pe peron. Biroul de Informaţii Călători schimbă turele la megafon pentru sosirile şi plecările din staţie.

Cele două doamne de serviciu la microfonul anunţurilor trenurilor, Maria şi Lenuţa, nu prea se înghesuie să vorbească despre meseria care nu le arată faţa, dar le lasă auzită vocea, între două trenuri care ies sau vin în gară.

Şi pentru că nu e o meserie care te lasă împăcat cu toată lumea, s-au obişnuit cu ironiile călătorilor iritaţi de întârzieri lungi şi mult prea dese şi cu faptul că vocile lor sunt imitate mai ceva decât ale doamnelor de la radio sau de la televizor.

Primul tren - personalul de Suceava

De 23 de ani, Maria Constantinescu îşi ocupă locul la staţia din biroul de informaţii al Gării de Nord. Avea 20 de ani şi „câteva luni“ când au năpădit-o emoţiile la anunţul primei sosiri.

„Îmi aduc aminte că era un tren de persoane care venea de la Suceava. Aveam emoţii!“, povesteşte ea. Chiar dacă n-au încercat-o bâlbâielile, tot i-a tremurat un pic glasul. Cu toate astea, i-a plăcut ce face din prima clipă şi are de gând să iasă la pensie din acelaşi birou. „Treceam prin Gara de Nord când eram mică, mama mea lucra la Regională. Şi îmi plăcea să ascult anunţurile trenurilor.“

Mersul trenurilor, un automatism al meseriei

La furat de meserie s-a priceput excelent. Cele o sută de trenuri pe care le anunţă într-o zi sunt acum o obişnuinţă, pentru că „nu i se mai pare obositor“. Imună la glumiţele călătorilor şi la nervii lor care vin oda