Mircea Mihăieş: "Refrenul fredonat de inamicii votului uninominal, potrivit căruia parlamentul va fi invadat de „comici“, „mondene“, „manechine“, „VIP-uri“, „manelişti“, s-a dovedit un simplu şlagăr de bodegă."
Departe de-a spori numărul personajelor de umplutură, uninominalul aproape că i-a stârpit. Praful şi pulberea s-a ales de şleahta cântăreţilor de nuntă ai PRM-ului - cu şefii partidului cu tot. Iar formaţiunile care-au încercat să-i imite - în primul rând, PNL - au primit peste bot o replică usturătoare. Demagogia liderilor politici s-a dovedit totală: pe de-o parte, deplângeau presupusa năvală a „scripcarilor“, pe de alta, validau cu amândouă mâinile candidatura acestora sub sigla partidului.
Lucrul de care se temeau era cu totul altul: şi anume, că vor fi nevoiţi să renunţe, în destule cazuri, la mănoasa clientelă, la obedienţii pentru care poziţia „echer“ reprezintă însăşi sigla partidului. Un parlamentar care-a pus bani grei la bătaie, care, de voie, de nevoie, a străbătut satele ori cartierele, ştie că epoca protecţionistă a votului la grămadă a apus. De-acum, electoratul vede exact cine le-a făcut promisiuni mincinoase şi cine s-a zbătut pentru el. Nemulţumirea nu se va mai izbi de opaca listă de partid. Eu însumi ştiu, din clipa de faţă, pe cine-am să trag la răspundere în caz că lucrurile merg prost în colegiul meu.
Ce nu s-a aflat până acum e că aberaţiile variantei actuale de vot au fost deliberat impuse de doi oameni: Mircea Geoană şi Călin Popescu-Tăriceanu. Într-un acces necaracteristic şi, desigur, involuntar, de sinceritate, cel supranumit „Prostănacul“ a aruncat o lumină acolo unde încă persista bezna: „A fost o decizie conştientă în acel moment de a păstra în viaţă partidele mici şi mijlocii“ - şi mai ales PNL-ul, partidul de pe care a tras, în ultimii doi ani, zeci de rânduri de piei. Cu alte cuvinte, „sa