Episodul 2

Zbor-cadere

O asemenea invitatie caligrafiata pe hartie cerata sau mazgalita pe un petec poros si cacaniu imi face cinste. Cand te-ai jupuit odata, voluptatea e atat de intensa incat vrei sa repeti operatia, cu toate ca nu mai ai ce jupui. Ai terminat cu pielea, iei la rand organele interne, tot ce se mai gaseste in tine si poate suferi dureroase despuieri... clovnul, de la Shakespeare am invatat, e si putin nebun si ca nebun are bulversat raportul excitatie-reactie. Toti fug de durere si de tortura, doar el le cauta cu lumanarea si nu se astampara pana nu-si gaseste schingiuitorul.

Nebunul e ca un martir pe dos care nu stie decat sa se scalambaie, desi gratarul pe care el e perpelit nu se deosebeste cu nimic de gratarul pe care sfintii isi traiesc martirajul.

Totusi... Cand am iesit de la al doilea botez si m-am pomenit in panta strazii Schitu Magureanu, cu Cismigiul in spate si din fata sfidat de Palatul Nuntiaturii Apostolice, am trait o jale stranie, amestecata cu plictis, spaima si inutilitate. Nimeni nu stie secretul meu. Sa scriu aceste cuvinte cu majuscule? Dar in primul rand unde sa le scriu? Cu creta pe asfalt sau pe ziduri precum copiii care joaca sotron sau baba-oarba sau alte si alte jocuri ale copilariei de odinioara cand marea fericire o reprezenta tomai cutia cu creta colorata? Sa le scrijelesc cu briceagul pe coaja copacilor din parcuri ca sa risc amenda, asa cum tot odinioara derbedeii indragostiti isi gravau intru nemurire iubirea, cupa inimii strapunsa de o sageata, cum sa-mi imortalizez suprema marturisire?

Nimeni nu stie secretul meu, in afara lui, a medicului, tot un medic... Pentru a-ti ascunde cea mai intima zona trebuie sa sacrifici o alta zona nu mai putin intima, dar mai putin expusa oprobriului public. Chiar asa am procedat. O mana spala pe alta, o jena camufleaza o alta, spui ca esti c