Cu două uşi în minus, cel mai mic model Mazda arată chiar mai bine şi costă mai puţin decât versiunea similară cu cinci portiere. Sursa: Mazda

Două portiere şi cinci sute de euro la preţul cu TVA. Acestea sunt principalele „minusuri“ ale versiunii cu trei uşi Mazda2. Calităţile celui mai mic model din portofoliul constructorului japonez ne sunt cunoscute, în urma testului efectuat anterior cu varianta de caroserie care prezintă un acces „normal“ către locurile din spate. Concluziile desprinse după ce am condus, zilele trecute, o Mazda2 cu trei portiere sunt încă şi mai pozitive.

Cu cinci sau cu trei uşi, Mazda2 este unul dintre cele mai capabile modele din clasa mică. Arătos (cu un plus evident pentru versiunea testată), închegat, cu o ţinută de drum matură, poziţie de condus ideală (ajutată de layoutul ergonomic al principalelor comenzi şi de amplasamentul manetei schimbă torului de viteze - sus, pe consola centrală), spaţiu important şi consum mai mult decât decent.

Îţi dă un inel

Desigur, în pofida câştigului evident de imagine, varianta cu trei uşi are o problemă pe care destui şoferi o consideră de neiertat - accesul dificil către banchetă. Vorbim de un detaliu mai puţin agreabil nu doar pentru persoanele care vor fi, eventual, invitate acolo, ci şi pentru şoferul care doreşte să depoziteze în spate o simplă jachetă sau un obiect de mai mari dimensiuni.

Mazda a încercat şi, în principiu, a izbutit să atenueze impactul negativ al lipsei celor două portiere prin mărirea considerabilă a uşilor faţă (lungimea acestora a crescut cu aproape 17 centimetri), dar şi prin realizarea unui sistem deosebit de simplu de rabatare a spătarului şi culisare a şezutului scaunului din faţă - care presupune tragerea unui inel.

„Sport“ - da, sportiv - ba

Ar fi greşit să se înţeleagă că Mazda2 Sp