Mircea Cărtărescu: „Cine-o să facă învăţământ de calitate, cu cine să faci reforma atât de necesară, cu Ecaterina Andronescu, cea din vechea gardă iliesciană?“.

Prin urmare şi-aşa deci: Ecaterina Andronescu mai trage o dată la Ministerul Educaţiei, poate de data asta o fi mai cu noroc.

Că-n timpul ministeriatului ei precedent a dat dovadă de un reacţionarism agresiv, de adevărat Iliescu în fustă, că a reuşit să dărâme tot ce construise înaintea ei Andrei Marga - singurul om competent pe care l-am avut după ’89 la cârma învăţământului -, asta nu se pune: mai ştii, o fi-nvăţat din greşelile de altădată, o mai fi citit câte ceva între timp... Trebuie să dăm doamnei profesor şi o a doua şansă, mai ales că omul cel mai educat din România, Mariean Vanghelie, s-a luptat atât de mult pentru ea. Că vom avea în fiecare şcolar, de-acum încolo, câte un mic Mariean, asta poate nici nu-i aşa rău, că ăştia mai neduşi la biserică fac banul gros. Că e ultraconservatoare? Şi ce dacă? Bună parte din populaţie are nostalgia uniformelor de şcoală şi poate chiar a şnururilor, treselor şi cravatei pioniereşti. Cât despre manuale, nu mă-ndoiesc că iarăşi se va ajunge, sub doamna ministru, la cel unic pentru fiecare materie, dacă se poate cel din vechiul regim, cu poza Tovarăşului de la început în mod prudent ruptă, căci trebuie să arătăm cumva şi că am trecut, totuşi, printr-o revoluţie.

Nu mă-ndoiesc că vom reveni la bunele cutume de altădată, cu copiii extenuaţi de multe şi grele ore, de pretenţii absurde, transformaţi fiecare într-un soi de Pico de la Mirandola atotştiutori, cărând în ghiozdan j-de mii de culegeri care-i cocoşează şi care sunt impuse în şcoli de mafia manualelor auxiliare. N-am nicio problemă să-mi imaginez ce mulţumiţi vor fi părinţii cu noua doamnă ministru, că doar am fost şi eu profesor de generală şi nu pot să uit ce-mi spuneau l