După zile întregi în care se confruntă cu tensiunea patrulării şi frica de atacuri talibane, soldaţii se destind şi se dezlănţuie în barurile din interiorul bazelor militare. Sursa: Reuters

Fum peste apă, dar foc în ceruri.“ De duminică dimineaţă până sâmbăta următoare după-amiază, aceste cuvinte înseamnă pentru militarii din Afganistan realitatea concretă a vieţii pe care o trăiesc. În fiecare zi văd fum de atentat sinucigaş peste râul aproape secat care străbate Kabulul şi foc de rachete sau de mortiere care zboară peste cerul sub care ar trebui cu toţii să ne găsim câte un loc. Sâmbătă seara însă, „fum peste apă, dar foc în ceruri“ înseamnă altceva. Rock. Deep Purple. „Smoke on the Water.“

Euforia de a uita pentru câteva ore unde eşti şi câte rişti fiind acolo. În barul belgian din baza KAIA, muzica sună, în fiecare sâmbătă, altfel decât oriunde pe Pământ. Pentru că aceia care o ascultă nu au nevoie de ea doar ca să se descarce, ci poate şi ca să nu îşi mai audă propriile gânduri.

„Născut ca să fiu sălbatic“ - refrenul US Army

Sub privirile placide ale Regelui Albert al II-lea şi ale Reginei Paola Ruffo di Calabria, cei peste 200 de militari strânşi în barul belgian dezlănţuie cheful. Din anunţurile răspândite cu o zi în urmă prin baza de lângă aeroport, toată lumea ştie deja că e o seară mare. Portughezul Luis şi neamţul Johann cântă pentru prima dată în duet.

Până acum au fost într-un fel de concurenţă nedeclarată oficial, cam ca Belgia şi Franţa. Luis, un sergent mulatru care se ocupă de securitatea bazei, e specialist în Ben E King şi Roy Orbison. Johann îl imită pe Richard Blackmore ca nimeni altul în tot Afganistanul.

Când începe „Smoke on the Water“, barul ia foc. Soldaţii lasă berile din mână şi dansează ca la un concert de-adevăratelea, pe stadion. Sunt veniţi aici din toate co