Nu este cunoscută nici azi, în cercuri destul de largi, campania de defăimare căreia i-a fost victimăVintilă Horia, în 1960, la Paris. Scriitorul, născut la 18 decembrie 1915, la Segarcea, în jud. Dolj, era ataşat de presă la ambasada României din Viena, în 1944, când, în urma întoarcerii armelor de către români, nemţii l-au luat prizonier. Eliberat de englezi, în 1945, Vintilă Horia a hotărât să nu se mai repatrieze, întrucât România se afla atunci sub ocupaţie sovietică. A trăit, succesiv, în Italia (1945-1948), Argentina (1948-1953), Spania (1953-1960), Franţa (1960-1964), din nou în Spania (1964 - până la 4 aprilie 1992, când a murit şi a fost înmormântat la Madrid).

În 1960, romanul său Dieu est né en exil (Dumnezeu s-a născut în exil), scris în franceză, a obţinut, în competiţie cu trei sute de alte romane, faimosul Premiu Goncourt. Dar ceea ce putea fi, pentru scriitorul român, un triumf s-a transformat într-un dezastru. ţara sa de origine l-a renegat şi, în loc să-i sărbătorească succesul, i l-a compromis. Un dosar confecţionat de Securitate şi adus la Paris de Mihail Ralea a declanşat o furibundă campanie de presă împotriva proaspătului laureat al Premiului Goncourt, acuzat (în mod nejustificat) de fascism, nazism, legionarism şi antisemitism. Premiul n-a mai putut fi anulat, dar nu i s-a mai decernat, scriitorul însuşi declarând că, fiind cu desăvârşire nevinovat, renunţă totuşi la premiu, "din dragoste pentru Franţa şi din respect pentru Academia Goncourt".

Toate aceste împrejurări şi multe altele au fost reconstituite prompt, după 1989, când în sfârşit se putea vorbi deschis despre trecut, de Marilena Rotaru. În 1990, în lungi discuţii cu Vintilă Horia la reşedinţa sa din Villalba şi în casa unor prieteni din Madrid şi, în 1991, prin intermediul convorbirilor telefonice şi scrisorilor, Marilena Rotaru a adunat o documentaţie vast