Episodul 3
Fata care ninge
De sub mine se inaltau si cativa arbori pana la nivelul etajului trei. Instinctul de conservare a functionat atunci ireprosabil. Am reusit sa ma prind de o creanga ivita salvator pe traseul prabusirii. M-am prins, creanga s-a rupt din cauza greutatii, dar caderea a fost franata, apoi picioarele au nimerit in paienjenisul altor crengi care, intrepatrunse, formau un fel de pat la randul lui salvator, unde m-am oprit intr-o pozitie evident inestetica, zgariat si insangerat, dar cu organele vitale nelezate. Suierul luciferic al caderii a fost insa perceput de unii dintre vecini, care au aprins imediat lumina.
In prima clipa au crezut ca au de-a face cu un infractor care s-a urcat pana la acel nivel pentru a forta intrarea intr-un apartament sau altul. Apoi, vazandu-ma, s-au lamurit cum stau lucrurile. Din fericire, ma imbracasem, desi, logic, nu ar fi trebuit sa-mi pese de felul cum as fi aratat dupa presupusul deces. Cu greu m-am descalcit si din doua sarituri am ajuns la sol nevatamat. Suicidul fusese ratat. Peretii acvariului nici macar nu crapasera. Apa verzuie si statuta clipocea in continuare, inviorata doar de bulele de aer plecate din botisorul mormolocului pe care-l intruchipam. Fiindca doua cucoane scosesera capul pe fereastra vociferand in toiul noptii, n-am putut sa emit decat obisnuitul ssss, tot un suier, de data aceasta al linistirii, doamnelor, domnilor, nu va impacientati, sunt vecinul dvs., colocatarul, stiti care, nu am patit nimic, doar m-am ranit putin si mi-am rupt hainele, ce vreti? Sunt un experimentator, atat, am dreptul sa experimentez. Din pacate, nu am avut cum sa evit publicitatea. Dar nu asta dorisem? Tentativa mea de sinucidere a fost consemnata la stiri pret de cateva secunde, poate tot atat cat durase caderea sau inaltarea din acvariul imaginar.
- Domnu' Horia, nu pot s
