ÎN STUDIO • Cucuvelele devin privighetori

Nicu Gigantu lucrează cu absolvenţi de scoli de muzică, unii dintre ei fiind licenţiaţi cu acte în regulă. Maestrul introduce în program şi muzica clasică, adaptată formulei de instrumente, lăsând "martorii" din cârciumi cu gurile căscate

Serile trecute am ascultat, absolut întâmplător, o formaţie de lăutari. Este o formaţie care de 15 ani cântă în aceeaşi formulă şi în acelaşi loc, mai exact, la Casa Doina.

Membrii trupei nu au cântat niciodată manele, dar sunt specializaţi în muzică lăutărească şi de petrecere. Ţambalistul, un adevărat virtuoz, a făcut cadou celor 30 de clienţi ai serii şi un program de muzică clasică, adaptată formulei de instrumente, lăsând "martorii" cu gurile căscate. Şi cum publicul părea să fie unul meloman, formaţia a cântat, fără pauză, două ore şi 15 de minute. Când s-au ridicat de la instrumente, lăutarii aveau cămăşile ude şi păreau epuizaţi. L-am interogat repede pe Nicu Gigantu, şeful trupei, şi astfel am aflat că instrumentiştii pe care îi are în custodie sunt absolvenţi de scoli de muzică, unii dintre ei fiind licenţiaţi cu acte în regulă. Per total, în acea seară, lăutarii au cântat în jur de cinci ore, cu mult mai mult decât fuseseră angajaţi s-o facă. Şi nu şpaga clienţilor i-a determinat să cânte, căci nu am văzut pe vreunul să bage mâna în buzunare, ci dragul. Dragul de muzică. Ăştia, cântând până la epuizare, cu o iubire de muzică aşa cum rar am văzut, cu studii universitare la bază, se numesc lăutari. Şi mulţi dintre cei cu ştaiful atârnând pe afară îşi strâmbă nasurile înfundate de snobism, judecându-i.

TREI ZILE DE "CROITORIE". În replică, sunt individe care fac playback 40 de minute, câteodată şi de câte trei ori pe seară, pe preţuri de la mia de euro în sus. Ele se numesc artiste. Aşa şi-au zis, aşa le alintă