Acum ca presedintele si-a vazut cu ochii visul unei majoritati zdrobitoare, acum ca guvernul rezultat din "compromisul care nu compromite" se instaleaza oficial la Palatul Victoria, poate ca ar trebui sa-l investim si noi cu tot atata incredere si speranta cata i-a fost declarata de catre insusi seful statului. Avem insa motive sa o facem?
Traian Basescu ne-a explicat, atat in discursul de la Palatul Cotroceni cat si in primul interviu acordat dupa 30 noiembrie, ca a facut acest compromis, extrem de costisitor pentru el din punct de vedere electoral, pentru a da tarii o majoritate consistenta, absolut necesara nu numai pentru a depasi doi ani de criza, ci si pentru a asigura reformarea statului roman, adica reformarea administratiei, a Constitutiei, a institutiilor statului, a educatiei, a sanatatii etc.
Sigur, majoritatea consistenta este o conditie foarte importanta pentru reforma profunda. Dar nu singura. Conditii cel putin la fel de importante tin de vointa politica si profesionalism, iar din acest punct de vedere actualul guvern, cu toata majoritatea lui, este deificitar si foarte putin credibil.
Ce vocatie reformatoare a dovedit de-a lungul timpului ministrul care este chemat sa faca tocmai reforma administratiei, Gabriel Oprea? S-a mai ocupat de acest domeniu in guvernul Nastase si nu s-a remarcat cu nimic altceva decat obedienta extrema fata de seful sau din a carui mafie personala a facut parte, chiar potrivit lui Traian Basescu. Cum il va transforma pe el majoritatea consistenta intr-un reformator?
Contradictii
Ne-a vorbit Traian Basescu minute in sir, absolut jusitificat, despre necesitatea reformei educatiei, asa cum este ea croita in Pactul pentru Educatie. Atat doar ca educatia va fi gestionata de o doamna care a refuzat sa semneze Pactul elaborat de comisia prezidentiala. Ce diferenta va face i
