Într-un stabiliment newyorkez, clienţii plătesc doar ca să asculte poezii. Sursa: AFP Photo
Fata îmbrăcată sumar murmură, umezindu-şi buzele. Apoi începe să recite. Pentru că, la Bordelul Poeziei, nu corpurile, ci strofele sunt de vânzare, informează AFP. În „Zipper Factory“ - aşa cum este denumit acest club exclusivist din New York - poetele se plimbă din alcov în alcov, luminate doar de lanterne roşii sau lumânări, în decoruri pictate lasciv. Unele poartă ciorapi cu portjartier, altele - jobene şi pene de struţ. Dar toate au în comun darul de a recita perfect.
„Profesoara“ clienţilor
O frumoasă brunetă se apropie de unul dintre vizitatori şi îi spune că a auzit plânsul inimii lui plutind în derivă printre zgârie-norii oraşului. Cunoscută printre clienţi ca „Profesoara“, Jennifer Michael Hecht are 43 de ani şi chiar este profesoară la o şcoală din Manhattan, unde îi iniţiază pe elevi în tainele literaturii. Pe timpul nopţii, însă, pasionaţii clubului „Zipper Factory“ îi sunt elevi. „Nu există suficiente cercuri de poezie sau literatură“, explică Jennifer succesul pe care îl are Bordelul Poeziei.
Poetul „gigolo“
Există şi un „gigolo“ pentru cei (sau cele) cu gusturi deosebite. Co-fondatorul clubului, Nicholas Adamski, cunoscut de obişnuiţii „bordelului“ ca Tennessee Pink, a fost întotdeauna influenţat de poeţii Arthur Rimbaud şi Anna Akhmatova. Creaţiile lui sunt printre cele mai scumpe. O „şedinţă“ de recitare de-a lui costă 20 de dolari, la care se mai adaugă cei 15 pentru biletul de intrare în stabiliment. „Fetele“ percep între trei şi cinci dolari pe poezia recitată, dar şi ele au preţuri sensibil mai mari atunci când arta recitării este dublată de numărul crescând de clienţi.
