Horia Roman-Patapievici: "Spuneam săptămâna trecută că lucrul mai dăunător în tot acest carusel al aburelii colective (care este dezbaterea noastră publică) e dificultatea de a obţine un consens asupra faptelor de la care putem porni ca să ne putem înţelege."

Această imposibilitate transformă toate dezbaterile noastre publice în simple zbateri fără sens. Discuţia care nu porneşte de la fapte recunoscute în comun nu poate clarifica nimic. Pentru cetăţean profitul e nul, iar pentru democraţie deficitul e maxim, căci pe cetăţean nu îl orientează nimic, iar pe democraţie o dezorientează totul. Aşa-zisele noastre dezbateri politice televizate, o combinaţie unică de rea-credinţă, perfidie, dezinformare, răutate, lipsă de fairplay şi intoxicare, fac mai mult rău democraţiei decât discursurile îndreptate împotriva ei.

Dintre toate presele pe care le cunosc (engleză, franceză, germană), cea românească este cea mai puţin capabilă să informeze asupra faptelor şi cea mai puţin aptă să contribuie la formarea unei opinii raţionale. Informaţia e înecată în zgomot, iar comentariile cheamă la încăierare. Ceea ce nicio minte imparţială nu reuşeşte să obţină din parcurgerea sistematică a presei noastre este răspunsul la cele două întrebări capitale la care orice presă normală se străduieşte să răspundă: Care sunt faptele? Care este opinia pe care, în mod raţional, mi-o pot forma?

Faptele sunt următoarele. (1) 2007-2008: PNL dă afară PD de la guvernare şi conduce în chip discreţionar timp de doi ani, ca guvern minoritar, cu ajutorul PSD şi în beneficiul veros al amândurora. (2) 30 noiembrie 2008: PDL câştigă la mustaţă alegerile şi are de ales între a se lăsa evacuat de la guvernare de o alianţă PSDΣPNL, care a funcţionat înainte de alegeri, şi a guverna fie cu PNL, fie cu PSDΣPC (ipoteza guvernului minoritar nu e de luat în seamă). (3) Din motive ne