La vreme de criză, trebuie să luăm cu rezerve declaraţiile înflăcărate ale patronilor

Să nu credeţi cumva că Steaua nu mai cumpără sau că Rapid nu vinde. Să nu vă legănaţi cu visul că va veni vreun nume mare în Liga Valizei. Din principiu, să savuraţi ştirile, dar să le uitaţi în secunda imediat următoare. Delete! Realitatea n-are nimic de-a face cu sportul oniric pe care îl practicăm cu toţii, la diferite niveluri ale imaginaţiei. Spectacolul vine la montaj, cel al banilor clipind pe ecran în lipsa lor din cont, şi al superlativelor absolute, al comparaţiilor fără rest. Vă mai aduceţi aminte cine a fost numit “noul Drogba” ? Nu? Numele de Habibou vă spune ceva ? Nici atît ? Ei bine, asta e! Vorbim, visăm, inventăm. Să vinzi plăcere fără viitor e un serviciu vechi de cînd lumea.

Totuşi, ceva e nou, chestia asta veche cu criza. Ea va transforma structural fotbalul nostru pentru că e ca în media, oamenii nu vor mai avea bani să cumpere spaţiu de reclamă. Borcea a zis-o limpede: a venit vremea jucătorilor crescuţi la club sau aduşi de la micile grupări de cartier care îi adună pe copii de pe străzi căutînd să dea lovitura cu noul Hagi. Adio columbieni, brazilieni, argentinieni sau portughezi descărcaţi în vrac! Deci, la bună vedere poze ale marilor îmbrăţIşări de la palate. În acest punct al istoriei ar urma să iasă din scenă, sau măcar să-şi mai ia o pauză de răsuflare, aceia care au modelat fotbalul nostru pînă la forma ireconoscibilă, în raport cu bunul simţ, pe care o vedem astăzi: patronii-stat. Căci cum să te mai făleşti cu un băiet oarecare venit de la grupa mică a unui dom’ profesor cărunt şi modest? Cum să-l mai umfli cu toate cuvintele gogonate care îţi vin la gură? Va fi dureros dar, se speră, sănătos. Pînă la urmă, nu despre asta e criza, despre a-ţi trimite uşor la plimbare gărgăunii?

Evoluăm instabil între doua prognoze: cea invari