Acum câţiva ani, o asistentă medicală din California a început un program de conştientizare a femeilor de culoare în legătură cu importanţa diagnosticării din timp a cancerului la sân.

După un eşec iniţial, programul a fost relansat şi, în ciuda unui buget limitat, a avut un succes răsunător. Motivul succesului este banal şi oferă un exemplu valoros de inventivitate care ar putea fi folosit şi în România. Mai mult, valoarea acestui exemplu constă în simplitatea lui, în modul inedit în care pot fi abordate cele mai complexe probleme.

Succesul programului de educare a femeilor cu privire la prevenirea cancerului la sân a venit dintr-un detaliu esenţial: schimbarea locului unde aveau loc sesiunile de informare. Eşecul iniţial se datora faptului că sesiunile erau organizate duminica dimineaţă în biserici, după slujbă, când cele mai multe femei se grăbeau să revină acasă. Ca atare, la campania de educare nu participau decât femeile care nu reprezentau publicul-ţintă al programului. Succesul campaniei a venit odată cu mutarea sesiunilor la... coafor şi cu cooptarea coafezelor pe post de „educatoare“. Simplu spus, s-au exploatat „captivitatea“ femeilor în timpul vizitei la salon, precum şi raportul de încredere dintre coafeză şi clientă.

Exemplul vine din cartea de mare succes „The Tipping Point“ a lui Malcolm Gladwell, un volum care, rezumat simplistic, explică foarte convingător cum unele detalii şi gesturi aparent timide, dar bine gândite, pot avea un impact uriaş. Utilizat de numeroase companii, agenţii guvernamentale şi nu numai, volumul a inspirat multe iniţiative al căror element comun a fost impactul mare, realizat cu resurse limitate.

Relevanţa pentru România a exemplului din California şi a întregii abordări din cartea dlui Gladwell este cât se poate de mare, deşi nu pare. Trăim în vremuri caracterizate în primul