Poetul Şerban Foarţă a adunat într-o carte „bucăţi feline“ din literatura lumii. Sursa: Alexandra Rusu
Printre staţiunile de lux ale literaturii, până acum accesibile doar rafinaţilor, se numără şi cea a odelor mârtăneşti, a poemelor pisicoidale, a fetişismului felin. Poetul şi pisicologul Şerban Foarţă, fin cunoscător al fenomenului, a strâns laolaltă o seamă de texte mâţofile cu semnă turi celebre, într-un foarte muzical „Mic tratat de pisicologie. Bucăţi feline în felii“.
O carte rafinată şi intimă ca o petrecere privată, în care Foarţă foarţizează - adică traduce, compune, compilează - scrieri felurite, de la poemele cu pisici ale lui J.W. Goethe, Charles Baudelaire sau T.S. Eliot, până la fragmente din teatrul lui Eugene Ionesco sau din proza lui Hippolyte Taine. Traducerea majorităţii poemelor sau fragmentelor de proză din „Mic tratat de pisicologie. Bucăţi feline în felii“, editată de Humanitas, aparţine autorului antologiei, cu câteva excepţii, la care şi-au dat concursul, ca traducători, Stanca Cionca, Valeria Sadoveanu, Lidia Bodea, Eta Boeriu, Denisa Comănescu, Ildikó Gábos-Foarţă.
Mâţe metafizice
Japonica lui Gellu Naum, motanul Turban al Ninei Cassian, pisica-femeie a lui Paul Verlaine, mâţa de la etajul 11 a lui Mihail Vakulovski, Siameza lui Şerban Foarţă, pisicâinele lui Mircea Ivănescu; Beppo, strămotanul alb al lui Jorge Luis Borges, pisicul filosof al lui Hippolyte Taine, care cunoaşte limbajul omenesc şi istoria universală, motanul mozartian Léonard, al lui Eric-Emmanuel Schmitt, Lilith, pisica neagră rătăcitoare a lui Stephane Mallarmé, Mungojerrie şi Rumpelteazer, cotoii circari ai lui T.S. Eliot - iată doar câteva dintre preastimabilele feline literare ce populează Tratatul. Deşi foarte diferite temperamental, ele împărtăşesc câteva trăsături fundamentale. În primul rând, par a se trage dintr-o