Pentru Ionica Rătezeanu şi soţul său, zilele se scurg aproape la fel: dimineaţa, la ora 4.30, se trezesc şi prepară lutul necesar pentru fabricarea obiectelor de ceramică. La ora 8.00, femeia pleacă la piaţă, pentru a vinde ce a lucrat soţul ei în timpul săptămânii.

Zi de zi, Ionica Rătezeanu se duce în Piaţa Centrală din Târgu Jiu pentru a vinde oale, ulcele şi străchini realizate de soţul său, ultimul dintre olarii din Gorj. Femeia are 43 de ani şi de mai bine de 26 este soţie de olar. Odată cu trecerea anilor, lucrurile s-au schimbat: obiectele din lut nu se mai vând aşa de bine. În anii '50, socrul său mergea cu căruţa plină de străchini şi oale prin satele din Gorj şi le dădea la schimb pe cereale şi rareori pe bani. Acum, la mai bine de o jumătate de secol, Ionica şi Ion, soţul său, abia mai reuşesc să vândă de 200 de lei pe zi. „Este greu: lumea preferă plasticurile, deşi nu sunt sănătoase. Prea puţine femei mai gătesc sarmale în oale de pământ, iar mulţi tineri nici nu ştiu cât de gustoasă este mâncarea din oale de lut“, a spus, cu amărăciune, femeia. „Acasă gătim în vase de lut. Orice se face şi se păstrează în oalele de lut e mult mai bun. Ne place să mâncăm şi din străchini! Aşa ne-am învăţat“, a explicat Ionica Rătezeanu.

Nu renunţă

Chiar dacă vânzarea nu merge prea bine, nici Ionica, nici soţul său nu renunţă la această meserie. Femeia povesteşte că pe tineri nu îi interesează olăritul pentru că au văzut că nu este o meserie bănoasă. Meseria se fură, spune Ionica, aşa cum bărbatul său, meşterul Rătezeanu, a furat-o de la tatăl său. Cei doi soţi sperau ca măcar unul dintre cei trei băieţi ai lor să practice olăritul, însă nici unul nu a vrut. „Asta este meseria: uneori vinzi, alteori stai şi te uiţi la oameni cum trec şi nu te văd! Nu ne pierdem speranţa. O să vin în continuare la piaţă! Soţul meu a participat la toa