Cum ieşi de la metroul de la Piaţa Sudului, se aud nişte sunete ciudate. Puse cap la cap, clinchetele par să încropească un cântec de Crăciun. După ce i se mai domoleşte uimirea provocată de surpriză, trecătorul îşi dă seama că zgomotul vine de peste drum, din staţia troleelor 73, 74 şi 77. Aici, deasupra capetelor bucureştenilor ce aşteaptă zgribuliţi pe trotuar, vreo 20 de clopote din fier, montate în vârful unor bare, cântă colinde într-o notă metalică. Se opresc 30 de secunde, după care încep iar: „Gata, băi, eşti nebun?”, zice o trecătoare grăbită, aruncând o privire duşmănoasă spre zurgălăii cocoţaţi. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea Dogar

1 /. „E o tâmpenie”, zice Gabriela Sătmireanu, care vinde căciuli în staţie. „Se bat încontinuu. Numai un minut stau. E jale. Îmi vine să-mi bat copiii acasă. Să vină dracu’ să le ia de aici. Eu nu ştiu, că m-aş urca sus şi le-aş opri”. Vecina de vânzări, Daniela, nu e nici ea încântată: „Toată lumea ţipă şi urlă din cauza asta. Toată lumea înjură.” Alţii s-au obişnuit cu programul cultural-artisitic cotidian: „Nici nu-l aud uneori. Sunt cu gândurile departe”, spune un trecător. „Mai bine îl punea pe Guţă să cânte în locul la astea” Din când în când, clopotele tac şi oamenilor le mai dispare cuta iritată dintre sprâncene. Ghinion însă, pentru că neobositele limbi din interiorul lor încep imediat să se lovească jucăuşe de pereţii clopotelor, iar şuierăturile se răspândesc iarăşi printre pietoni şi trecători. Mihai Andrei vinde banane pe o cutie de carton, exact sub clopotele buclucaşe montate din decembrie: „Ne-a zăpăcit. Gata, s-au dus sărbătorile”, spune omul înţepat. „Nu sunt rele, da’ sunt prea stridente. Trebuie o melodie mai uşoară, nu aşa. E prea stri