"Bătălia este fără cruţare, primejdiile pândesc peste tot şi bucureştenii nu înţeleg nimic..."
Domnul Waldemar locuieşte în Bucureşti şi lucrează în IT. Un personaj plin de calităţi, fermecător şi harnic. Un tip de succes. Mai ales atunci când organizează oştile ielelor, mânuieşte spada şi are strategii moderne. Toate acestea le-aţi citit în „Waldemar“, apărut la Tritonic, în 2007.
Acum, Liviu Radu ne oferă „al doilea romanţ al lui Waldemar - «Blocul câş»“. Ciudat titlu, nu-i aşa? Şi, totuşi, foarte exact pentru că „personajul principal“ al volumului este, pe lângă domnul W, un bloc de pe Calea Plăieşilor, la marginea Capitalei, dincolo de locul unde întorc tramvaiele. Blocul LL6 nu a fost aşezat câş pentru că tovarăşa sau tovarăşul au dat cu mâna peste machete, ci pentru că ascunde un secret, cel al lui Bruno Hexenbach. Bruno, născut în 1886, într-o familie săracă, a lucrat la Krupp, apoi era student la Bonn şi o speranţă a fizicii mondiale... Este recrutat şi cade la Verdun şi... povestea continuă trecând pe lângă Hitler, Gheorghiu- Dej şi Revoluţia din 1989... V-am cam ameţit, nu-i aşa?
Să revin la dl W! Alături de Spirache Spiriduşul şi Gregoar Bau- Baul, mobilizează o întreagă armată de pitici, iele, zmei, babe-cloanţe, vârcolaci şi strigoi încercând să „cucerească“ Blocul câş şi să redeschidă porţile dintre lumi. Bătălia este fără cruţare, primejdiile pândesc peste tot, iar bucureştenii - paşnici locuitori sau „organe“ - nu înţeleg nimic...
Să spunem că Liviu Radu ne oferă un urban fantasy de excepţie, e prea puţin! „Blocul câş“ este o poveste pentru oameni mari cu umor, aventură, dragoste şi prietenie. Liviu Radu este un mare povestitor şi un mare traducător. Neil Gaiman nu ar fi avut atât de mult succes în România fără el.
MINUS. Mi-aş fi dorit un pic mai multă atenţie la tehnoredactare şi un fo
