"Rădoi a fost multe la Steaua, mai puţin un lider adevărat." Sursa: EVZ

Când a intrat prima dată în vestiarul Stelei, la nici 20 de ani, Mirel Rădoi s-a aşezat lângă coşul de gunoi, locul unde nimeni nu voia să stea. Cu timpul, tânărul oltean s-a impus în primul unsprezece din Ghencea, a devenit căpitanul echipei şi, mai apoi, finul patronului Gigi Becali. Fiecare dintre cele trei etape a contat decisiv în drumul său către ţelul pe care o personalitate atât de ambiţioasă nu avea cum să nu şi-l propună. Fotbalistul de lângă coşul de gunoi a devenit liderul Stelei.

Pe teren, lucrurile sunt discutabile. Mulţi spun că Rădoi este un fotbalist de clasă, care a avut evoluţii constant bune indiferent de posturile pe care a jucat, dar există şi o minoritate, nebăgată în seamă, care consideră că autogolul cu Rosenborg şi urmele lăsate de crampoanele sale pe faţa lui Pălimaru şi ale altor nefericiţi sunt primele lucruri care îţi vin în memorie când îl evoci pe fostul căpitan al „roş-albaştrilor“.

Apogeul carierei de lider a lui Mirel Rădoi a fost atins însă în vestiar. Acolo nu existau majorităţi sau minorităţi, ci numai vocea autoritară a „căpitanului“, care tăia amenzi, se încrunta la prea multă „caterincă“ şi interzicea apariţiile în presă. De la statutul de lider şi de favorit al patronului, Rădoi nu a asimilat decât atribuţiile care îi permiteau să fie „un tiran al vestiarului“ , aşa cum l-a numit Dumitru Dragomir.

Rădoi a fost multe la Steaua, mai puţin un lider adevărat. Pentru că adevăraţii lideri ai unei echipe nu-şi critică niciodată coechipierii la televizor şi nu acceptă nedreptăţile făcute unor colegi atunci când primele se împart după criterii dubioase. Pentru că un lider adevărat şi-ar fi apărat colegii atunci când aceştia erau desfiinţaţi de patron şi ar fi folosit relaţia de rudenie cu acesta şi pentru a detens