Sorin Ioniţă: "Văd că guvernul şi-a pus printre primele cinci obiective ale bugetului - şi, probabil, ale programului de combatere a crizei economice - pe acela de valorificare la maxim a fondurilor europene alocate României."
Preşedintele Băsescu a zis şi el ceva asemănător după ce a ieşit de la repetatele întâlniri cu miniştrii, deci ideea ca atare pare să întrunească consensul. Eu am o singură problemă aici, însă: n-am văzut încă o analiză a cauzelor care au împiedicat până acum absorbţia de fonduri. Or, fără să ştii diagnosticul, mă îndoiesc de faptul că poţi să vii cu tratament eficient.
Una peste alta, după evaluările Finanţelor, în 2008 gradul de realizare a absorbţiei de fonduri europene este de 27%. Adică, atât s-a putut cheltui faţă de ceea ce era prevăzut prin proiectul de buget; diferenţa reprezintă cam 1,6% din PIB. Cine este vinovat pentru acest eşec spectaculos în a consuma bani care intră în ţară la cost zero? În rândul miniştrilor sau al funcţionarilor centrali e foarte răspândită ideea că vinovată este „lipsa de capacitate şi de pregătire a administraţiei locale“ şi, uneori, a actorilor privaţi (firme, asociaţii, ferme), care, vezi-Doamne, nu vin cu proiecte viabile să ia banii. Presa şi liderii de opinie înghit de regulă explicaţia oficială, pentru că ştiu puţine detalii despre cum merge sistemul, iar ca atare ideile false se propagă.
În realitate, administraţia locală şi mediul privat, inegale în performanţă şi pestriţe cum sunt, sunt de fapt mai eficiente decât instituţiile centrale în utilizarea de fonduri. Cele mai rămase în urmă programe sunt cele care au la capătul ţevii ministerele (cazul infrastructurii mari, de exemplu); infrastructura mică şi medie a mers ceva mai bine. Iar atunci când e vorba despre întârzieri în proiecte locale, tot autorităţile centrale sunt de regulă de vină: este un alt mit, într