Reforma prin terapie de şoc dăunează grav sănătăţii şi, ca atare, putem spune că nu ar fi trebuit făcută.
Concluzia nu-i aparţine lui Ion Iliescu, cu a cărui pseudo-înţelepciune malignă ne-am obişnuit deja, ci unor cercetători britanici. Deşi conţine elemente de adevăr, ea reflectă un mod de gândire care, în actualul context, este pe atât de nociv pe cât este de tentant.
Cercetătorii în cauză - doi sociologi şi un expert în sănătate publică - au examinat mai mulţi indicatori ai stării de sănătate a populaţiei în Rusia şi Europa Centrală şi de Est la începutul anilor ’90. Plasând aceste date în contextul reformelor politicoeconomice aplicate la acea vreme, ei au găsit o corelaţie foarte mare între rata mortalităţii, a sinuciderilor şi a alcoolismului şi agresivitatea restructurării din ţările studiate.
Altfel spus, ţările care au decis să taie coada câinelui dintr-o lovitură au avut mai mult de suferit decât cele care au făcut-o în etape, conform studiului în cauză. Vă sună cunoscut argumentul?
Cercetarea celor trei experţi conţine multe elemente de adevăr. Nu poate nimeni disputa gradul în care căderea comunismului a bulversat milioane de vieţi prin radierea unui sistem care, aşa nociv cum era, reprezenta o falsă „zonă de confort“ şi un punct de referinţă pentru foarte mulţi oameni. De asemenea, numărul de morţi şi de sinucideri din acea perioadă este un fapt, nu o speculaţie.
Hiba studiului este însă alta, şi reprezintă un mod de gândire frecvent întâlnit şi în România. Autorii confundă corelaţia cu cauzalitatea. Cu alte cuvinte, ajung la concluzia că, dacă Y s-a întâmplat după sau în acelaşi timp cu X, atunci X l-a cauzat pe Y doar pentru că au avut loc în acelaşi interval de timp, uitând de alte elemente importante (falsele reforme, corupţie etc.) care au jucat un rol important în tranziţie. Un alt e
