Afectat de criză încă dinainte ca aceasta să înceapă, omul nostru s-a gândit că munţii din România sunt numai buni pentru o vacanţă la preţ redus, la o cabană mai ieftină din Parâng. Sursa: imagecache2.allposters.com
Aşa că şi-a făcut plinul cu alimente din supermarket, şi-a pus bocancii în picioare şi hainele groase în rucsac şi a plecat în căutarea liniştii de care avea atâta nevoie.
PLECAREA. Când dădea să iasă pe uşă, soţia îi strigă din baie: "Dragă, se anunţă ninsoare, dar şi soare puternic. Să îţi iei ochelarii de soare, să nu-mi vii cojit pe nas acasă". Se gândeşte că nu are niciun sens ce a zis nevastă-sa, dar nu spune nimic. Chiar îşi ia ochelarii. Şi, bucuros, renunţă la geaca de munte pe care o avea de la taică-su, fost salvamontist.
TRENUL CARE NU MAI VINE. Prietenii îl aşteptau la gară, ca să îşi ia bilete în acelaşi compartiment. După ce îl primesc cu tradiţionalul "Bă, ce faţă ai, parca eşti acelaşi tocilar din liceu", toţi sunt amuţiţi de o frază scurtă şi plină de informaţie care se aude în difuzoarele gării: "Trenul accelerat în direcţia Petroşani are întârziere două ore". Toată lumea se aştepta măcar la un "ne cerem scuze pentru incovenient", dar nu s-a făcut prea mult caz. "Hai mergem la o bere", zise năpăstuitul, bucuros totuşi că îşi revăzuse, după mult timp, prieteni.
LA MASĂ. CA MARTOR. Obicei românesc, trenul a avut întârziere şi la întârziere, astfel încât a ajuns în staţie peste două ore şi jumătate. Trenul plin, cu plase peste plase şi sacoşe peste sacoşe, cu oameni la baie deşi trenul nu era încă în mişcare. Da bun şi-aşa, decât deloc. În compartiment, se aşezaseră deja comod doi oameni cu feţe obosite şi flămânde. Între ei, un ziar. Şi, exerciţiu de imaginaţie: cum pot folosi doi oameni un ziar aşezat între ei? Posibile răspunsuri: unul se chinuie să citească invers, unul îi citeşte altu
