Guvernele trebuie să înveţe să fie prietenoase şi eficiente. Aceasta este lecţia crizei. Pieţele financiare trec dincolo de graniţele statelor. Reglementările naţionale nu numai că nu pot opri curgerea liberă a capitalului, dar au darul de a distorsiona pieţele. Iată o idee care a părut că întruneşte consensul la cea de-a 37-a întâlnire a Forumului Economic de la Davos.
De la Gordon Brown şi Angela Merkel până la Putin şi Wen Jiabao, cu toţii au vorbit despre „o nouă ordine economică globală” şi chiar despre necesitatea „instituţiilor globale de reglementare”.
Înţelegeau ei însă acelaşi lucru prin ceea ce exprimau aparent la fel? Cu siguranţă, nu!
Dacă pentru o Angela Merkel, însufleţită de dragoste maternă pentru BMW, Mercedes, Volkswagen sau Porsche, „distorsionarea pieţelor” era legată în primul rând de subvenţionarea industriei automobilului în Statele Unite, Gordon Brown, prin fapte şi nu vorbe, tocmai o contrazicea, subvenţionând săptămâna trecută industria auto britanică cu 2,3 miliarde de lire sterline, ce-i drept mai slăbănoage. Pentru el, prim-ministrul unei ţări în care nivelul de îndatorare pe cap de locuitor este de 171.000 de dolari, iar datoria externă de peste trei ori mai mare decât produsul intern brut, este importantă schimbarea arhitecturii sistemului financiar mondial. „FMI-ul şi Banca Mondială sunt instituţii depăşite”, trebuie să trecem la o „altă formă de guvernare financiară globală”, exclama liderul britanic. Dacă pentru Putin, ţarul „unui mare imperiu din ce în ce mai slab economic şi mai neimportant politic” (Henry Kissinger), cererea unei „noi ordini” este, ca şi manevrarea robinetului de gaz, un strigăt grăbit de forţă cât mai are timp, pentru Wen Jiabao este afirmarea faptului că, în zece ani, China va avea cea mai mare economie a lumii.
Ce ar putea să facă România în această lume
