În vreme ce cazurile pacienţilor din Slatina şi Satu-Mare, care au murit plimbaţi de la o secţie de spital la alta, fac vâlvă în mass-media, rectorii universităţilor de medicină din toată ţara s-au adunat la Bucureşti să discute cu miniştrii sănătăţii şi învăţământului problemele din sistem.

Dacă mai-marii spun că acele două cazuri sunt „uscăturile“ unei păduri de brazi, profesorii-medici recunosc slă biciunile medicinei: un sistem de învăţământ prost care dă studenţi slab pregătiţi, medici care ajung să profeseze gata obosiţi de anii lungi de studiu, bani puţini şi la salariu, şi la infrastructură.

Toate adunate fac ca România să fie a doua ţară, după Albania, cu cei mai puţini medici - 192 - la suta de mii de locuitori, faţă de 322 de medici, cât este media Uniunii Europene.

La întâlnire a fost prezent şi Sorin Oprescu. El şi-a dat cu părerea atât în calitate de medic: „Ne calcă toată lumea în picioare. Când se vorbeşte despre medici, se vorbeşte numai de diplome false, şpagă, lipsă de onestitate“, dar şi de om politic şi primar: „Politicul a intrat până în ultima fibră. Ar trebui să ne oprim cu funcţiile politice de la secretar general în jos. La mine, în primărie, şi la closet fac ăia politică“.

Uşor de zis, greu de făcut

Ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu, a încercat rezolvarea problemelor, întocmind, din gură, planuri de acte normative: ultimele clase de liceu să fie mai bine profilate şi cu mai puţine discipline, rezidenţiatul să se dea în mai multe centre universitare, cu subiecte unice, chiar din toamna acestui an, absolvenţii de Medicină care nu-şi pot practica meseria, din lipsă de locuri în spitale, să o practice în şcoli sau campusuri studenţeşti. Concret însă, anul acesta, sănătatea a primit aceiaşi bani ca anul trecut, iar capitolul cercetării are un buget de doar 0,23% din PIB. @