- legislaţia europeană face parte din viaţa fiecărui român -

Două aspecte sînt de reţinut în ceea ce priveşte reacţia opiniei publice la intrarea în vigoare a legii privind reţinerea datelor. Primul - este de înţeles sensibilitatea presei şi a publicului la ceea ce poate aduce aminte de metodele fostei Securităţi. Al doilea - intrarea în vigoare a acestei legi aduce în atenţie faptul că obligativitatea, pentru România, a legislaţiei la nivel european este o realitate tangibilă. Cele două subiecte trebuie tratate separat, după cum şi fondul problemei necesită cîteva lămuriri.

Presa a reacţionat în cor la intrarea în vigoare a legii privind reţinerea datelor, denunţînd actul, fiecare în stil propriu: "O porcărie" (Evenimentul zilei), "Alo, ne ascultă!" (Ziua), "De ieri este legal!!! Convorbirile telefonice, înregistrate şi stocate" (Libertatea), "Ascultarea telefoanelor, la presiunea americanilor" (Can Can). În mod evident, reacţia este direct legată de amintirile încă persistente privind metodele fostei Securităţi şi, în aceste condiţii, de înţeles. Sub nici o formă reacţia românească nu a fost singulară: în multe dintre statele Uniunii, cetăţenii, diferitele organizaţii, politicienii sînt preocupaţi de spectrul apariţiei unui "Big Brother" care, în numele securităţii, ar putea invada viaţa fiecăruia dintre noi. Revenind la dezbaterea din ţara noastră, unele voci din media au explicat fondul problemei - nu este înregistrat conţinutul convorbirii, ci doar datele cu privire la această convorbire, drepturile şi libertăţile fundamentale nu sînt încălcate, este vorba despre un demers care face parte din ansamblul de măsuri de combatere a terorismului, reţinerea datelor s-a dovedit utilă în trecut în identificarea autorilor unor atentate sîngeroase. Alte voci au preferat să ignore aceste aspecte.

Cel mai semnificativ fapt legat de întreaga dezbatere mi