După trei decenii de la răsturnarea regimului pro-occidental, iranienii se luptă cu restricţiile impuse de autorităţi şi cu efectele economiei firave.
Iranul marchează azi cea de-a 30-a aniversare a Revoluţiei Islamice pe fondul unui climat general de dezamăgire în rândul populaţiei şi sub presiuni internaţionale din ce în ce mai puternice din cauza programului său nuclear.
Din cei aproape trei milioane de iranieni care au luat cu asalt străzile capitalei Teheran în februarie 1979, generând un val de fervoare revoluţionară care avea să se răspândească şi să schimbe în timp Orientul Mijlociu şi chiar să compromită viitorul politic al preşedintelui american de atunci, Jimmy Carter, puţini mai sunt cei care mai cred în idealul mişcării care a dus în urmă cu trei decenii la înlăturarea şahului Mohammad Reza, scrie publicaţia britanică „The Daily Telegraph“.
Libertăţi şi economie fragile
La câteva luni după ce unul dintre cei mai fideli aliaţi ai Occidentului a devenit, practic peste noapte, un rival de temut, euforia revoluţiei s-a evaporat pe măsură ce facţiunile rivale au început o luptă acerbă pentru controlul ţării. Totul a culminat cu instituirea unui sistem represiv în care mii de persoane, printre care şi foşti revoluţionari, au fost încarcerate sau chiar executate din raţiuni politice.
În prezent, mulţi tineri iranieni, care reprezintă două treimi din populaţia ţării, solicită vize cu scopul de a munci şi studia în Occident, departe de restricţiile impuse de autorităţi.
La vară, aceştia vor decide viitorul preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad, cel care a încercat să resusciteze spiritul revoluţionar printr-un amestec de politici de stânga şi o pronunţată retorică antiamericană. Principalul său contracandidat, predecesorul său în funcţie în perioada 1997-2005, Mohammad Khatami, a încercat
