Proiectul de buget pentru anul 2009 a fost asteptat cu cel mai mare interes pentru ca observatorii doreau sa afle, credem, cum raspunde acesta la trei intrebari: 1. Care sunt masurile anticriza? 2. Vor fi respectate promisiunile electorale ale partidelor la guvernare privind majorarile de salarii si pensii? 3. Cum va reusi Guvernul Boc sa construiasca un buget coerent, care sa armonizeze inclinatiile politice divergente – spre incurajarea investitiilor la PDL, spre protectie sociala la PSD?

Raspunsurile pe care ni le ofera acest buget sunt dezamagitoare. In primul rand, nimeni nu stie cat de tare va lovi criza in lume. In Statele Unite, locul de unde a inceput totul, inca se dezbat modalitatile de salvare a sistemului financiar, iar celebrul plan de stimulare a economiei al presedintelui Obama face obiectul unor controverse intense intre republicani si democrati in Senat. In Europa, fiecare tara se bazeaza pe propriul plan de salvare si/sau stimulare cu puternice accente ideologice. Ceea ce a rezultat este o cacofonie generala, in care toata lumea se cearta cu toata lumea si fiecare il acuza pe fiecare. Astfel, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a intrat in conflict cu guvernul britanic atunci cand a criticat planul cabinetului Brown de reducere a taxelor si impozitelor si mai ales a taxei pe valoarea adaugata.

Mai nou, acelasi hiperactiv presedinte francez nu s-a ferit sa evoce spectrul protectionismului, amenintand cu inchiderea uzinei Peugeot din Cehia.

Prin urmare, nici un guvern de nicaieri nu stie cat de rau va fi. Guvernul nostru stie insa ca dracul nu va fi chiar asa de negru pentru ca proiectul de buget pariaza pe o crestere economica de 2,5%. Aceasta cifra este o fictiune. Bugetul pe anul in curs se face, de regula, pe baza cifrelor din anul precedent, dar acesta este un mod de a ne fura caciula. Institutul National de