Horia-Roman Patapievici: "De curând, Zsolt Bayer, un jurnalist de atitudine din Ungaria, a scris un editorial de o mare violenţă a indignării („S-a umplut paharul”, 9 februarie 2009, Magyar Hírlap), îndreptat împotriva a ceea ce autorul resimte a fi teroarea la care infractorii ţigani supun majoritatea laşă şi tăcută a populaţiei maghiare."

În special, jurnalistul acuză corectitudinea politică de ascundere a adevărului: „La noi se poate vorbi doar în şoaptă despre o ştire, care în presa din România s-a putut publica fără nicio reţinere. Toată lumea ştie că autorii crimei, nişte bestii ucigaşe, au fost - din nou - ţigani, dar despre asta la noi nu se poate sufla o vorbă”.

În mod previzibil, premierul Ungariei, Ferenc Gyurcsany, a acuzat ziarul de rasism şi a cerut boicotarea lui. Chiar dacă reacţia premierului a fost influenţată de un calcul ideologic (căci Magyar Hírlap este un cotidian de dreapta, iar Zsolt Bayer e un jurnalist incomod), ea a întrunit imediat consensul acelei părţi a societăţii maghiare, numeroasă şi la noi, pentru care discursul ofen sator este neapărat un discurs extremist, iar despre minorităţile sensibile nu trebuie spuse decât lucrurile pe care ele însele le-ar spune despre ele.

Acum patru ani, pentru motive care ţineau, pesemne, de agitaţia electorală, Zsolt Bayer a primit interdicţie de a intra în România. Spre onoarea lor, atunci, Asociaţia Ziariştilor din România şi Comitetul Helsinki din România (nu şi cel maghiar!) au protestat împotriva acestei măsuri. Acum, pe chestiunea corectitudinii politice, lumea jurnaliştilor nu şi-a mai regăsit consensul: s-a împărţit. Pentru unele importante instituţii de jurnalism, tenta rasistă a articolului incriminat este evidentă şi nu mai necesită demonstraţie. Ceea ce arată că în lumea noastră se poate trece peste naţionalism, dar nu şi peste tabuurile instituite de c