În acest weekend a sosit de la Paris vestea tristă a încetării din viaţă a muzicianului francez de origine română Costin Cazaban. Sursa: Katrin Talbot
Născut în 1946, Costin Cazaban provenea dintr-o familie de actori - tatăl, Jules Cazaban, mama - Irina Nădejde. Legăturile familiei cu arta nu se opresc aici: Theodor Cazaban, unchiul său, scriitor şi critic literar, sculptorul Ion Irimescu, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, coregraful Trixy Checais, compozitoarea Mansi Barberis, scriitorul Alexandru Cazaban. Există chiar şi două cărţi (una tipărită în Occident, alta la Bucureşti) care ilustrează istoria de peste trei veacuri a acestei familii de intelectuali şi artişti.
La 37 de ani a emigrat în Franţa, unde şi-a dat doctoratul în Litere la Sorbona. Fiind deopotrivă compozitor şi muzicolog, numele său se face tot mai cunoscut la Paris prin intermediul presei (a fost critic muzical la ziarul „Le Monde” şi la revista „Le Monde de la Musique”) ori prin creaţiile sale, tipărite de Editura Salabert (aceeaşi la care au apărut majoritatea compoziţiilor lui George Enescu). Costin Cazaban a fost şi realizator de emisiuni la Radio France International, şi profesor în învăţământul superior parizian.
După 1990 a revenit periodic în ţară, unde i s-au cântat numeroase lucrări, inclusiv în cadrul Festivalului „Enescu”. Firea sa optimistă, des chi să, spiritul cercetător, vasta cultură şi soliditatea opiniilor îl făceau un interlocutor foarte plă cut pentru radio şi televiziune, una dintre pre zenţele sale de care îmi aduc aminte cu nostalgie fiind la „Serata muzicală TV”, ca invitat al lui Iosif Sava.
A compus o muzică de avangardă, foarte diversă ca adresare instrumentală, de la piese solo ori pentru mici grupuri camerale până la creaţii orchestrale vaste, unele dintre ele lansate în primă audiţie de soţia sa, violonista Diana Josa
