Un fost patron al unei agenţii imobiliare, o şomeră şi un ex-redactor-şef au semnat, forţaţi de împrejurări, „condamnarea la moarte” a propriei afaceri, a locului de muncă şi a unui ziar local. Să fii nevoit să-ţi semnezi trecerea în şomaj. Sursa: NorthFoto
Iată un gând care pentru mulţi era, până acum câteva luni, de domeniul fanteziei. Dar Ruxandrei Tonciu i s-a întâmplat, cu toate studiile ei în economie care au teoretizat conceptul de „criză economică”.
După ani buni ca broker la o firmă de leasing, patronul ei a trebuit să-şi încheie socotelile cu lumea afacerilor. O zi nu tocmai fericită, peste care Ruxandra Tonciu a trecut doar cu o doză bună de optimism.
Tot cu optimism a privit şi Andrei Popa momentul în care a trebuit să renunţe la agenţia imobiliară pe care o înfiinţase în 2005. Apoi, chiar zilele trecute, criza l-a mai lovit o dată, când a vândut casa ridicată undeva în vecinătatea Capitalei pentru o sumă de nimic.
Gabriel Pop este fostul redactor-şef al „Monitorului de Bacău”. Pe 31 ianuarie a primit veste de la patron că ziarul se închide. A scris ultimul editorial, în care anun ţa cum criza a învins un ziar local. Tot ce le-a mai rămas acestora de făcut acum e să povestească propria variantă a celei mai negre zile a crizei financiare.
DISPARIŢIA JOBULUI
„Să munceşti şi deodată să nu mai ai nimic...”
Ruxandra Tonciu (foto) lucra de ceva vreme la o firmă de intermediere pentru leasing auto, când - să tot fi fost prin octombrie - şeful ei a anunţat, vădit abătut, că s-a terminat cu afacerea lui. Ce-i drept, curentul şomajului trăgea de pe la geamurile companiei încă de prin august 2008. Când contractele şi însuşi „publicul-ţintă” al afacerii intermediate de oameni ca Ruxandra - brokeri - au început să devină din ce în ce mai străvezii, mai „subţiri”, până ce, în ce
