Nu e literatura horror, nici thriller SF, straniul nu e facil, apocalipsa e una melancolica si contemplativa, tenebrele ("lumina neagra") imbraca o lume carnavalesc-saturnalica, expiatorie, iar…"victima" (textuala), personajul masculine, este un senzual "amagit" de femei "cu sânge fierbinte", bineinteles fictionale si ele: "cine impodobeste cu flori de sofran/ aceasta fictiune atât de reala? / (…) te intreb daca sub pamânt nu-i mai multa lumina, daca soarele nu-i mai rotund, mai/ stralucitor, daca aerul nu e/ mai limpede si mai usor" ( Te intreb). "Legea" poemelor lui Vasile Igna** e fragmentarismul. Autorul manipuleaza limbajul poetic intr-o maniera modernista, cu influente din T.S. Eliot (pe care-l citeaza la inceputul volumului): "Si am crezut ca lumina e alba./ Ca albul ei e culoarea sperantei,/ a invingatorilor si a pacii. In care se amesteca si convietuiesc/ bunii si raii, hotii si pagubitii, iubirile si/ tradarile, ingerii cântareti si dragonii, ploaia de vara/ (…) Nu mai cred/ in serpuitul ei de felina, in privirea ei de somnambula/ inocenta, in surâsul ei vinovat/ (…)Nu-mi cere sa ma resemnez si sa fiu fericit/ in my beginning is my end." Speculativ si imprevizibil, scriitorul ne propune un bestiar cu personaje fabuloase, o lume "rasturnata" care foloseste fragmente de real, pare reala. "Maiestate, viata e un foc de paie pe care-l stinge/ roua, pe care-l tulbura rasuflarea licuricilor./ Eu sunt Mijlocitoarea, eu deschid cale balariilor/ sa inainteze spre capatul drumului, eu iti adulmec/ zilele si pun gaz pe foc/ (…) Port in brate un nor din care ploua/ cu vise, madone si maracini" (Din nou); "Impudica unduire a diminetii/ (…) pâna ce curge in jur/ lumina neagra a zorilor" (Aoria); "Ne privim si ne atingem mâinile/ drumurile sunt pline de nisip/ insulele toamnei/ (…) o orchestra de spectre./ Eu sunt Mijlocitoarea, nu tremura decât cel