Naţionala a debutat cu stângul în Turneul celor Şase Naţiuni - ediţia 2009. Sloganul presei este că ea se „formează”. Se „formează”, dar nu prinde formă. Întinerită, duce lipsă de jucători de valoare. Victoria norocoasă cu Scoţia, din a doua întâlnire din turneu, a survenit după o primă repriză slabă, urmată de o a doua ceva mai bună. Mai motivaţi, scoţienii au atacat aproape în permanenţă, deşi se aflau în deplasare, au jucat la mână şi au marcat un eseu splendid exact pe mijloc. Şi francezii au avut un eseu, restul punctelor fiind consecinţa unor penalizări împotriva scoţienilor, toate, din păcate pentru ei, valabile. De altfel, punctul slab al Scoţiei a constat în greşelile individuale, care arată, şi ele, o oarecare lipsă de experienţă. Scoţienii puteau însă chiar câştiga, dacă arbitrul irlandez nu le acorda francezilor un eseu după o pasă înainte văzută de tot stadionul cu excepţia tuşierului, nevalidându-le în schimb unul, discutabil, ce e drept, apreciind situaţia în favoarea francezilor. Soarta meciului n-au decis-o însă aceste două faze de arbitraj, ci numeroasele iregularităţi din jocul scoţienilor.

Nu cred că Franţa are vreo şansă să câştige anul acesta turneul. Irlandezii şi galezii sunt mai buni. Nu ştiu ce joacă Anglia, care, când scriu aceste rânduri, a întrecut lejer o Italie care continuă să facă figuraţie, deşi în 2008 lingura de lemn i-a fost furată de Scoţia, prima oară după ce turneul numără şase echipe. Jocul Franţei nu mă convinge. Până în minutul 20 nu trecuse de centrul terenului. Primele puncte au fost urmarea unei lovituri de penalitate, la o incursiune fără şanse în terenul de 22 de metri scoţian. Marcate, aşadar, pe o greşeală a adversarului. În margine, Franţa a pierdut o treime dintre baloane. Inferioară ca greutate în grămadă, s-a salvat obligându-i pe naivii scoţieni s-o rotească sau s-o prăbuşească. Linia de t