Lipsa banilor se răsfrânge asupra educaţiei copiilor, care trebuie să renunţe la meditaţii şi concursuri. Părinţilor le este jenă să recunoască problemele cu care se confruntă. Sursa: Cosmin MarinescuSursa: Răzvan Vălcăneanțu

1 /.

Într-o familie lovită de criza financiară, copilul ar trebui să-i simtă cel mai puţin efectul. Uneori, aşa se întâmplă, alteori însă părinţii n-au încotro şi trebuie să reducă şi bugetul alocat educaţiei sale. În astfel de cazuri, criza nu ţine cont dacă e vorba de copii de grădiniţă, liceeni ori studenţi.

Lipsa banilor face ca de cei şapte ani de acasă să se ocupe părinţii daţi afară de la serviciu sau bunicii, în lipsa posibilităţii de a-i mai plăti copilului educatorul particular. Elevii şi liceenii resimt grijile părinţilor prin porţia redusă de bani de buzunar şi a meditaţiilor amânate până în vară.

Deşi unii percep criza până în măduva oaselor, oamenilor le este greu s-o recunoască. Poate de aceea, protagoniştii acestui episod al campaniei EVZ nu au nume, din ruşine. Există însă şi oameni ne afectaţi, cărora criza le miroase a paranoia.

Particularele, în faliment

Dacă grădiniţele de stat sunt supraaglomerate, cele particulare simt deja schimbarea. „Toţi reprezentanţii grădiniţelor particulare s-au plâns că părinţii îşi retrag copiii. Dacă am face o medie, am ajunge la 10%”, spune Ramona Coman, inspector în învăţământul particular.

Directorii de grădiniţe confirmă fenomenul. „S-au retras de la grădiniţă şase copii, şi alţi şase de la after-school. Curios este că părinţilor le este ruşine să admită că sunt afectaţi de criză şi vin cu scuze de genul: e prea mic, a răcit sau vine cu microbi de la grădiniţă”, spune Daniela Păcuraru, de la Grădiniţa „Blue Bell”.

Taxa pe care o plătesc părinţii cu copiii la grădiniţe particulare este în jur de 750 de l