Practica ultimilor ani a dovedit, în cele mai multe cazuri, că succesul - chiar şi în domeniul artistic - se creează şi se obţine pe reţetă: reţete tip Hollywood, tip telenovele latino, cu ţigani, tip OTV sau alte asemenea. Sursa: Katrin Talbot
Atunci când un creator ocoleşte reţetele şi când ignoră „ingredientele” care atrag publicul, riscul de a nu fi băgat în seamă creşte exponenţial. Acest lucru s-a văzut duminică seara, la Operă, la premiera spectacolului ”Femei”. Programat pe 1 martie, beneficiind de un titlu „la zi”, spectacolul a creat, probabil, false aşteptări şi nu a reuşit să entuziasmeze publicul, prezent într-un număr mai mic decât la alte premiere.
Coregraful Gheorghe Iancu (director al Baletului ONB) a realizat montarea şi scenariul acestui spectacol, inspirat din nuvele de Cehov. Este un spectacol modern, înveşmântat într-o imagine scenică plastică, unitară, predominant în alb şi negru, realizată de Luisa Spinelli cu economie de mijloace în favoarea sugestiei. Pentru publicul tradiţionalist de la Operă, care s-a obişnuit cu baletul academic, limbajul neoclasic al spectacolului, ca şi povestea destul de „fugărită”, în tonuri sumbre, însoţită de o muzică practic necunoscută iubitorilor genului (colaje de muzică rusă), baletul ”Femei” se va înscrie probabil în categoria „interesant” şi atât.
Lipsesc momentele de virtuozitate tradiţională, lipseşte strălucirea, chiar şi happy-end-ul lipseşte… Nu se regăsesc „ingredientele” succesului care, de exemplu, au umplut cu o săptămână înainte Sala Palatului, la ”Stelele baletului secolului XXI”. Şi astfel efortul artistic creator pare a se fi lovit de un zid, iar efortul interpretativ meritoriu (Adela Crăciun, Gigel Ungureanu, Alin Gheorghiu) pare a se fi risipit. Totuşi, după părerea mea, a fost un spectacol care are ceva de spus şi care oferă destule satisfacţii estetice pent
