Într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel, Mathias Döpfner, directorul executiv al grupului de media Axel Springer, cel mai mare publisher media european, vorbeşte despre provocările şi dilemele pe care criza economică le-a adus în presa mondială, trasând câteva direcţii de luat în calcul într-o industrie a jurnalismului care, şi în România, suferă din ce în ce mai mult.
Presa ca o bombă cu ceas: scăderea veniturilor din publicitate şi nevoia stringentă de a reduce costurile minează însăşi fundaţia democraţiilor. Criza economică globală a adus cu sine spectrul falimentului şi ameninţarea unei recesiuni profunde. Tot mai mult însă, cancerul financiar generalizat începe să metastazeze dincolo de industriile “clasice”, care produc bunuri palpabile şi cuantificabile.
O propoziţie periculoasă: ideile şi jurnalismul au început să coste peste nivelul sustenabilităţii profitabile. Simplu spus, sectoarele media care secretă opinie publică şi “păzesc” interesele majore ale societăţilor au devenit dependente. Pentru producătorul mediu statistic de automobile, ajutoarele financiare pompate de stat nu provoacă niciun fel de problemă ideologică.
Un ziar care începe să “înghită” ajutoare de la stat, indiferent de forma sub care vin ele, nu mai poate însă revendica, nici măcar declarativ, poziţia mediană care i-ar permite “filtrarea” corectă a informaţiilor pe care le oferă.
La război
Calitatea şi profesionalismul presei sunt în bătaia tunurilor încărcate cu proiectilele mortale ale crizei financiare. Miza e mai degrabă invizibilă: în lipsa unei independenţe financiare care să asigure echidistanţa presei faţă de actorii sociali, întreaga construcţie democratică s-ar sprijini pe o fundaţie iluzorie.
Cuvintele sunt mari, realităţile mici: distribuţia ziarelor scade peste tot în lume, tot mai mu
