Nu e simplu sa ai un club. Lumea e rea, deci trebuie sa platesti bodyguards. Pentru ca e rea si altfel (adica fara sa dea cu pumnul), mai esti nevoit sa dai si un numar senzational de spagi. Orice patron va va povesti ore intregi despre asta, atata vreme cat nu e inregistrat. Una dintre povestile cele mai haioase contine un patron, cainele lui si doi slujbasi ai statului. Ii vom numi generic Gudcap si Bedcap. Bedcup vede cainele si se asaza la masa patronului cu gura doldora de amenintari: "Te inchid, te amendez, iti fac, iti dreg". Gudcap se duce la toaleta (unde, intre timp, fusese exilat si celalalt animal) si se intoarce impaciuitor la Bedcap: "Hai mai, ca am vorbit eu cu cainele... mi-a zis ca stapanul e baiat bun." Patronul intelege, dar il mananca limba: "Hai sa mori tu ca asa a zis cainele!" Gudcap nu se supara, intreaba candid: "N-are dreptate?"

Avea.

Daca adaugam la aceste cheltuieli chiriile, personalul, sticlele aduse de acasa de barman si vandute cu un profit care n-o sa fie nici macar al urmasilor-urmasilor nostri – ei bine – ajungem departe. Atunci nu trebuie sa te mire ca multe dintre cluburile din Bucuresti arata exact la fel ca in ziua deschiderii. Dar mai prafuite. Luminile sunt, fara indoiala, cele care sufera cel mai mult. Aceleasi scanner-e obosite, proiectoare afumate si alte tristeti. Respectul meu pentru patronii care reusesc sa tina pasul cu noutatile in domeniul luminilor de club este cat se poate de real. Din punctul meu de vedere, cel mai hip sistem al momentului este panel-ul. Dati o cautare pe google cu "disco panel" de exemplu. O sa intelegeti despre ce vorbesc din clipurile demo. Practic, avem un perete sau tavanul sau ambele acoperite cu lumini care pot avea orice culoare si care formeaza orice combinatie viseaza light-designer-ul. Imaginatie sa fie, ca sistemul, controlat cu un banal laptop, poate sa trensforme clubul