Cunosc si inteleg mentalitatea chirurgilor. Ei au de salvat organe vitale. Nu se uita la amanunte. Cand smulg pansametul lipit de rana, o fac fara menajamente – suferinta provocata e neinsemnata fata de interventia majora pe care o au ei de facut. Cand insa primarul ne tot taie fara anestezie, fara a rezolva nici una dintre maladiile cronice ale orasului, lucrurile nu mai sunt de inteles. Au trecut noua luni de cand bucurestenii au un nou primar. Pentru ca m-am plictisit ca alesii metropolei sa-si faca bilantul la sfarsitul mandatului, cand constatam ca orasul arata la fel sau mai rau decat la inceput, dar ca lasa succesorului o perspectiva mareata, cred ca nu e prea devreme sa ne intrebam ce a facut si, mai ales, ce nu a facut domnul Oprescu. Marturisesc ca nu ma asteptam ca autostrada suspendata sa se realizeze, nici sa vad zburdand caprioare printre balariile de pe maidanul de pe Bulevardul Unirii, peste drum de redactia "Romaniei libere" (dupa cum nu ma asteptam nici ca cei ce au blamat fostul guvern ca refuza sa aplice legea cu majorarea salariilor profesorilor sa o puna vreodata in practica).

Stiu, intentia a existat, dar s-a constatat ca motive obiective determina punerea in practica ceva mai tarziu, pe la pastele cailor. Pana aici, nici o surpriza – independenti sau nu, cei alesi stiu prea bine sa faca distinctia dintre promisiuni si practica. Mai grav este ca, de noua luni, Bucurestiul pare complet lasat de izbeliste. Ca sa nu se mai spuna ca se dau contracte pe bani frumosi, ca nu se mai poate circula din cauza santierelor, nu se mai face nimic. Daca ai curiozitatea sa citesti informatiile de pe site-ul PMB, nu gasesti nici urma de planurile de reparatii si modernizare a strazilor pentru 2009; in schimb, afli lucruri interesante, cum ar fi ca Bulevardul Tudor Vladimirescu trebuia terminat de la sfarsitul lunii decembrie (evident, nu e gata