Au ţinut să ne facă părtaşi la o ceartă isterică, pe care noi am gustat-o ca pe o tragicomedie. Sursa: EVZ

Atunci când apele se vor linişti în privinţa scandalului anului, iar cei doi protagonişti vor trage linie, vor constata că toată tevatura a fost inutilă. Cel mai mult de pierdut va avea Mihaela Rădulescu, pentru că a coborât de pe soclul de divă până în mocirla războiului casnic. Nu era nici înainte vreo ingenuă, care să se ferească de remarci directe şi fără perdea, însă acum e la nivelul Oanei Zăvoranu şi al mamei ei.

Mărturia disperată expusă în presă trebuia păstrată pentru tribunal, dacă va fi cazul să ajungă acolo şi să-şi susţină o cauză. Nici pe Elan Schwartzenberg nu l-au „umanizat” interviurile în care îşi discredita fosta soţia cu voce tremurândă de emoţie (sau de furie?). Doi oameni cu scaun la cap şi demnitate nu ajung să se certe ca la uşa cortului şi să-şi transmită înjurături prin toate portavocile disponibile.

Mai aveau puţin să taie bilete la con fruntarea familială, pe care au transferat-o din sufrageria conacului la televizor. Au ţinut să ne facă părtaşi la o ceartă isterică, pe care noi am gustat-o ca pe o tragicomedie. Numai că, după căderea cortinei, noi plecăm acasă, la ale noastre, cu experienţa satisfacţiei meschine că şi cei bogaţi şi celebri suferă şi coboară de pe piedestal să se păruiască-n piaţa publică. Dacă Mihaela Rădulescu a crezut vreun moment c-o să trezească simpatia celor care i-au citit scrisoarea în care se autovictimiza, înseamnă că a suferit un acces de naivitate. În ochii multora era condamnată de mult, din oficiu, pentru că e celebră, bogată, are picioare lungi, trup de zeiţă, un copil reuşit, un fost soţ milionar, un iubit mai tânăr îndrăgostit până peste cap de ea, că e nonconformistă, ecologistă şi guralivă, calităţi născătoare de frustrări, nu de empatie.

A îmbră