Bolnavii care suferă de demenţă încep să uite cuvinte din vocabularul de bază şi nu îşi mai aduc aminte întâmplările recente. Sursa: Reuters

Odată cu înaintarea în vârstă este normal ca omul să înceapă să uite. Dacă uitarea începe totuşi să afecteze viaţa de zi cu zi, este semn de boală. Cu cât diagnosticul se pune mai devreme, cu atât progresia demenţei va fi încetinită.

Sunt uitate experienţele recente

Demenţa începe cu pierderi de memorie pe termen scurt. Cei afectaţi uită mai degrabă experienţele recente decât pe cele din trecut. Şi nu sunt uitate doar detaliile unei conversaţii, ci dialoguri pe de-a întregul. De asemenea, s-a observat că oamenii cu demenţă repetă aceleaşi poveşti de mai multe ori, cuvânt cu cuvânt, şi pun aceleaşi întrebări de nenumărate ori. Apar şi probleme de limbaj. Bolnavii încep să uite cuvinte uzuale, din vocabularul de bază, şi să formuleze fraze fără sens. Unii devin greu de urmărit.

Apare neîncrederea în membrii familiei

Spre exemplu, bolnavii de Alzheimer trec rapid de la o stare la alta, de la bucurie la tristeţe, fără să aibă un motiv anume. Majoritatea celor afectaţi capătă o sensibilitate exagerată şi nu mai găsesc plăcere în lucrurile pe care le făceau cu pasiune. Unii devin suspicioşi cu membrii familiei şi capătă încredere în necunoscuţi. Pentru că memoria le este afectată, mulţi vârstnici uită drumul spre casă, se pierd în locuri pe care le cunosc, de fapt, foarte bine.

Mai mult, aceşti oameni devin greu de îngrijit, pentru că nu mai pot îndeplini nici cele mai mici sarcini. Nu mai pot participa la pregătirea meselor, nu îşi mai pot face singuri măcar igiena zilnică (bărbierit, spălat). Pentru că uită să îşi schimbe hainele, unii poartă săptămâni la rând aceeaşi vestimentaţie. Alte comportamente ciudate ţin de plasarea unor obiecte în locuri neaştept