EFECTE. Prăbuşirea zeilor pieţei de capital, a idolilor societăţii de consum şi-a lăsat zaţul în paginile unor romane sau poeme epocale.

În criză, citim altfel şi altceva. Cărţi de economie, de management sau de istorie, dar şi „ficţiunea panicii” - panica economică fiind un curent electric care, paradoxal sau nu, face literatura să explodeze. Pentru unii scriitori, criza financiară e muză. Prăbuşirea zeilor pieţei de capital, a idolilor societăţii de consum şi a eroilor Bursei şi-a lăsat zaţul în paginile unor romane, piese de teatru sau poeme epocale. De altfel, aburul datoriilor se ridică din multe biografii celebre.

Dar ştim oare, atunci când vedem un Caragiale pe 100 de lei sau un Dickens pe vechile 10 lire, ce ponturi ne pot vin de cei doi scriitori despre credite, lichidităţi şi etică? Dac-am şti, poate ne-am gândi de două ori înainte să întindem ur mătoarea bancnotă. Printre lecturile „de criză” ale unora se numără cu siguranţă Marx, cel puţin asta spun recentele cifre de vânzări ale „Capitalului” în Germania. „O revigorare a Noii Stângi”, au supralicitat analiştii cu morgă ideologică. Dar, lăsând speculaţiile la o parte, fe nomenul nu semnifică, în mod cert, decât o schimbare majoră a dispoziţiei de lectură şi, implicit, a percepţiei fiecăruia.

Debitori de profesie

„Venit anual douăzeci de lire, cheltuieli anuale nouăşpe lire şi şase penny în seam nă fericire. Venit anual două zeci de lire, cheltuieli anuale douăzeci de lire şi şase penny în seamnă nefericire.” Iată principiul Micawber al fericirii, enunţat în „David Copperfield”, al lui Dickens, de unul dintre cei mai inocenţi debitori din literatura lumii, inspirat, se pare, din figura tatălui scriitorului. Micawber este genul de personaj care ar merita adjectivat. El îşi păstrează viziunea de secol XIX asupra creditelor bancare, dar are slăbiciuni contem