Păi bine, dragă prietene, ai bătut tot drumul de la Viena pînă aici ca să întrebi de ce sînt atîţia cîini pe străzile Bucureştiului, chiar şi în plin centru? Îmi spui că numărul cîinilor vagabonzi din Bucureşti, un oraş cu mai mult de două milioane de locuitori, s-a estimat la 300.000 de cîini vagabonzi şi zilnic sînt muşcaţi în jur de 50 de oameni – cifre pe care le-ai aflat din presă. Statistici şocante şi întru totul adevărate. Iartă-mă că-ţi spun, dar, dacă pui întrebări despre cîini, probabil că eşti un străin care se află pentru prima oară la Bucureşti. N-aş spune că eşti naiv, ci că te frapează ceea ce frapează pe orice vizitator străin la început: circulaţia infernală şi cîinii vagabonzi. La ora asta, pun pariu că ţi-a luat două ore de la aeroport pînă la mine acasă, deşi n-ar fi trebuit să dureze mai mult de 30 de minute. N-am dreptate? Sigur că am, dar românii s-au obişnuit. Preferă să meargă cu maşina, chiar dacă sînt nevoiţi să meargă în ritm de melc. Oamenii din Bucureşti nici nu ne mai bagă în seamă pe noi, cîinii, sau, dacă o fac, spre deosebire de tine, par să nu ne mai considere o problemă. Vezi tu, cu timpul te obişnuieşti cu orice, chiar şi cu mii de cîini pe străzile unei, hai să-i zicem, metropole europene. Sînt de acord cînd zici că noi, cani, coabităm cu oamenii cîtă vreme nu îi muşcăm. Sînt de acord şi cînd zici că nu vezi mii de cîini bîntuind pe străzi la Berlin, Paris sau, Doamne fereşte, la Viena. Apropo, am auzit că Viena este un fel de paradis al cîinilor. Nu numai că pe cetăţenii oraşului nu îi deranjează, iartă-mi expresia, rahaţii de cîine de pe trotuarele frumosului lor oraş, dar doamnele intră în cafenele elegante împreună cu cîinii lor, cărora chelnerii se grăbesc să le aducă apă. Mai mult chiar, poţi vedea căţei stînd în poala doamnelor şi mîncînd prăjituri din propriile farfurioare – dacă ar fi să dăm crezare acestui tip d