Pe Luminiţa Dobrescu nu am văzut-o din 1971. Pot spune însă că o port în sertarul cu amintiri scumpe dintr-o perioadă a vieţii când visam cu toţii frumos. Ea cânta cântece mai ritmate, mai vesele, mai Grigoriu, mai Temistocle Popa, dar era atrasă şi de cântecele cu text. Din păcate, nu ştiu să fi avut un autor care să-i scrie special, cum s-a întâmplat cu mine sau cu Mihaela Mihai. Totuşi, ştiu că i-ar fi stat bine şi, dacă nu mă înşel, Alexandru Mandy îi oferise unul dintre cântecele din repertoriul nostru, intitulat "Decalog".

Era o piesă excepţională, care dovedea deschiderea şi gustul ei şi pentru acea muzică în care accentul cade pe mesaj. Eu aş fi vrut să o atrag, mai serios, în "clubul" acesta, în care mai cântau Anda Călugăreanu, Mihaela Mihai, Doina Spătaru şi alţii, care au inclus în repertoriul lor şi câte un cântec de Mandy.

INTELIGENŢĂ ŞI CLASĂ. Timpul şi viaţa au făcut însă ca Luminiţa să ajungă în Germania şi să-şi construiască o viaţă interesantă, bazată pe alte calităţi, pentru care o respect şi o felicit. Îmi aduc însă aminte, cu multă plăcere, de prospeţimea şi temperamentul cu care reuşea să convingă publicul. Ne-am întâlnit de multe ori pe scenă, dar cel mai bine am avut prilejul să o cunosc într-un turneu în Israel.

Era la puţin timp după ce, la Braşov, câştigase Cerbul de Aur. Mi s-a părut o tânără cu clasă, inteligentă şi cu acea calitate de a şti să-şi aleagă un repertoriu potrivit temperamentului şi posibilităţilor ei vocale. Tot acolo, în Israel, am putut aprecia şi alte calităţi, cum ar fi discreţia, rafinamentul şi modestia care-i completează fericit personalitatea.

PARIURI CĂŞTIGATE. Am avut întotdeauna consideraţie pentru oamenii cu talente multiple şi cu capacitatea de a-şi recicla, în mod fericit, talentul. Se pare că Luminiţa Dobrescu are o personalitate bine conturată şi o multitudine de calităţi car