Am înţeles toate subtilităţile. România, ca stat UE, nu trebuie să se expună. Sursa: Zoltan Lorencz
Nu trebuie să răspundă provocărilor lui Voronin. Autorităţile române au făcut tot ceea ce trebuia (adică lobby la Bruxelles şi la Washington), dar asta nu se vede şi e bine că nu se vede. Deci, staţi liniştiţi: situaţia e sub control. Acesta e mesajul pozitiv.
Însă. În timp ce situaţia e sub control, comunistul- şef de la Chişinău imploră să fie băgat în seamă. Tânjeşte după un şut în dos şi jigneşte sentimentele şi inteligenţa unui popor. Provocările liderului comunist se află dincolo de marginea decenţei. Ies din orice manual al bunelor maniere diplomatice. Acestea sunt ultimele zvâcniri ale unui regim nenorocit. Din păcate, zvârcolirea Fiarei răspândeşte teroare şi face victime.
Fiindcă, în timp ce situaţia e sub control, copiii şi tinerii sunt ridicaţi de pe străzi, din spitale, din case şi duşi la interogatorii, în sfidarea totală a drepturilor omului. „S-ar putea să dispar”. „Mă simt urmărit”. „Nu-mi mai este frică, sunt pregătit pentru orice”. Sunt fraze pe care le auzi de la toţi basarabeni care au curaj să vorbească. Indignarea lor, revolta lor, furia lor sunt mai mari decât le e frica. Există însă şi prea mulţi care trec mai departe deşi sub ochii lor tinerii sunt înhăţaţi cu brutalitate.
În timp ce situaţia e sub control, Valeriu Boboc, de 23 de ani, tatăl unui copil de un an şi jumătate, e omorât în bătaie de miliţienii comunişti. Nu e anul 1950. E anul 2009. Televiziunea publică de la Chişinău a transmis un reportaj de aproape patru minute prin care susţine că tânărul ar fi murit din cauza unei intoxicaţii cu o substanţă încă neidentificată. Au fost folosite cinci personaje bine instruite care au încercat să explice, de exemplu, că „fractura incompletă de coaste” şi celelalte leziuni nu au fost cauzatoare
