Clasa politica a dat chix in a propune oameni adevarati si proiectul unei societati mai bune. Istoria postdecembrista a "monarhiei romanesti" are o multime de secvente nostime... A fost, la inceput, Radu Campeanu, presedintele PNL, care l-a propus pe Regele Mihai candidat la presedintie. Era prin '92, iar liberalul nu discutase in prealabil cu regele, care, oricum, intimpina o multime de greutati ori de cite ori voia sa intre in tara. Drept urmare, Campeanu a fost tratat cu un refuz suveran, iar PNL a ramas pe dinafara Parlamentului. Au venit, mai apoi, taranistii, care facusera din monarhie un ideal. Dar asta numai cit au stat in opozitie si a trait Corneliu Coposu; cum au ajuns la Putere, din '97 pina in 2000, s-au ferit de Casa Regala ca dracul de tamiie. Probabil, pentru a-si pastra "credibilitatea" si "onoarea" intacte. Drept urmare, si din aceasta cauza, electoratul a tratat PNTCD cu un refuz suveran. Dupa 2000, s-au intors pesedistii cu Iliescu in frunte si - culmea! - ei au fost cei care au relationat cel mai bine cu Regele Mihai. Probabil, lumea se schimbase si era acum de bon ton sa ai prieteni cu singe cit mai albastru. Dupa 2004, odata cu redobindirea vechilor poprietati, Casa Regala s-a instalat confortabil dar discret in Romania si parea ca bizara convietuire dintre republica si rege va ramine una dintre caracteristicele interesante ale originalei democratii romanesti. Dar istoria are prostul obicei de a face cite o voluta cind te astepti cel mai putin. Recentul anunt facut de Principele Radu, care si-a exprimat intentia de a candida la Presedintia Romaniei, readuce in discutie rolul ori - mai bine zis - lipsa de rol a "monarhiei romanesti". Pe vremuri, adica imediat dupa 1989, sondajele sustineau ca aproximativ 10% din populatia Romaniei era alcatuita din monarhisti. E greu de spus, in acest moment, daca numarul acestora a crescut ori a scazut. Mai deg