Niculina Stan, o bătrână din comuna prahoveană Sângeru, vinde linguri de lemn în Ploieşti, pentru că nu poate supravieţui dintr-o pensie de urmaş de numai patru lei. Sursa: Marius Nica Pe un trotuar din apropierea pieţei centrale din Ploieşti, bătrânica şi-a improvizat, dintr-o cutie de carton, o tarabă pe care îşi vinde lingurile de lemn făcute chiar de ea. „Nu vreau să cerşesc mila nimănui. Adun lemn uscat din pădure şi fac linguri pentru că am o pensie de urmaş de patru lei. Abia dacă îmi ajung banii să cumpăr pâine pentru trei zile”, spune Niculina Stan. Femeia spune că a muncit mai mulţi ani la CAP-ul din localitate, dar că, până acum, nu a primit nicio pensie.
„Doar când fac pomeni, bătrânii mai cumpără lingurile mele”
Are 75 de ani şi trăieşte singură într-o cocioabă din comuna Sângeru, una dintre cele mai sărace localităţi din Prahova. Vine la oraş o dată la două săptămâni ca să mai facă rost de bani, deşi marfa ei nu mai are căutare decât la pensionari. „Doar când fac pomeni, bătrânii mai cumpără lingurile mele. Cei tineri iau tacâmuri de fier, care ruginesc imediat. Am încercat să aduc şi ştevie, adunată din grădina mea, dar văd că nici asta nu se vinde”, spune bătrâna.
„În evidenţele noastre, doamna Stan Niculina figurează cu o indemnizaţie specială de patru lei, aferentă muncii pe care soţul său a efectuat-o în timpul armatei. Nu poate primi pensie deoarece nu are stagiu de cotizaţie”, a explicat situaţia financiară a femeii Iulian Boţoc, purtătorul de cuvânt al Casei de Pensii Prahova.
