PASIUNE. Cel mai vechi florar din România, Harry Vasilescu Doru, a trecut prin grădinile lui Gheorghiu-Dej, Maurer şi Ceauşescu. Sursa: Vlad Stănescu
La 75 de ani, legaţi toţi de grădinărit, amenajări, parcuri şi sere, Harry Vasilescu Doru recunoaşte că tot îi plac femeile şi, din când în când, o ţigară, că nu poate să se lase nicicum.
N-ar lăsa pe ultimul loc nici o specie de plantă din munca lui, deşi consideră că floare mai frumoasă ca frezia nu există pe lumea asta. Născut în serele de flori de la Codlea, acolo unde bunicul său creştea cele mai frumoase garoafe din Europa, Harry Vasilescu a fost învăţat, deopotrivă cu stricteţea nemţească a muncii, dar şi cu celebritatea florarilor din zonă.
Bunicul Kraus, grădinar imperial la Viena
Toată afacerea neamţului Thomas Kraus, adunată la serele din Codlea, s-a făcut vestită datorită frumuseţii florilor. „Era un mare om. După 1900, după ce a fost ucenic şi a învăţat meserie la curtea regală din Viena, a primit o «căciulă de aur» şi-a venit să-şi facă seră la Codlea. În fiecare vineri trebuia să plece cu câte un vagon de flori pentru Budapesta şi Viena. Pe bunica Roza o făcuse florăreasă”, povesteşte Harry câte puţin din istoria celor 117 ani ai afacerii de familie. Tatăl său, Doru Vasilescu, „un ialomiţean sadea, frumuşel, deştept, curtezan şi-un pic afemeiat”, după descrierea exactă a fiului, a fost marinar, apoi pilot.
„L-a dat jos comandantul de navă ca să mai înveţe ceva. Apoi s-a făcut aviator, pleca cu trenul de aici şi aducea câte un avion din Liverpool. A făcut un accident şi s-a lăsat de asta. Erau anii ’25, ’27”. Trecut apoi de Ionel Brătianu la o administraţie financiară din Braşov, Vasilescu tatăl începuse să-şi caute nevastă: „A cunoscut-o pe mama la un bal al saşilor. Era frumoasă, bani avea, că moştenise şi ea o seră. Bunicul Thomas era supă