Şi în Italia există o criză a locurilor în instituţiile preşcolare de stat. Mulţi dintre conaţionalii noştri sunt nevoiţi să-şi dea copiii la grădiniţe private. Cea mai mare parte dintre acestea sunt gestionate de mănăstri catolice. La o gradiniţă privată, gestionată de maici, taxa lunară pentru un copil este de aproximativ 150 de euro. Cu toate acestea este o afacere bună, pentru că angajarea unei bone costă mai mult, iar numărul de locuri în instituţiile publice de profil este insuficient.

Înscrierile la grădiniţe se fac pe baza unui punctaj, în funcţie de venit, de numărul membrilor familiei sau de câţi ani de rezidenţă au acumulat părinţii pe teritoriul italian. Cei care rămân fără locuri în grădiniţele publice sunt deseori nevoiţi să apeleze la o bonă, cheltuială mult mai mare decât taxele pentru înscrierile în gradiniţele maicilor catolice.

Grădiniţa „Protejate de Sf. Iosif“ are în total 20 de copii, în doar primul an în care au fost înfiinţate clase pentru preşcolari. Dintre aceştia, cinci sunt străini: un peruan, un moldovean şi trei români.

Apropierea de casă a fost doar unul dintre motivele pentru care Mihaela Halip, (29 de ani), şi-a înscris fetiţa, Andreea, de cinci ani, la grădiniţa catolică „Stigmatele Sfântului Francisc”, unde, dintre 90 de copii, 10 sunt străini. „O înscrisesem pe listele de aşteptare la alte două grădiniţe publice“, povesteşte Mihaela, „dar nu au primit-o pentru că nu mai erau locuri“.

Instituţiile private au program prelungit

Mihaela plăteşte o rată de 155 de euro pe lună. Spre deosebire de grădiniţele publice, unde fiecare familie plăteşte în funcţie de venit, între 40 de euro şi 100 de euro, la instituţiile particulare suma este aceeaşi pentru toţi.

Semnul crucii, făcut diferit

„Nu ne pare rău că plătim ceva mai mult“, spune Lăcră